Abonare prin feed RSS Abonare prin feed email Urmează-ne pe Twitter Apasă Like pe Facebook Alătură-te grupului LinkedIn Devino prieten pe FlickrUrmează-ne pe YouTube

Interviu cu Liviu Dan Oprea – Pilot motodeltaplan

[ 0 ] 7 septembrie 2010 | Sebi

R.S : Care este numele tău, vârsta, ocupaţia, alte pasiuni in afară de aviaţie?

D.O: Cei apropiaţi imi spun Dan. In Pilot Magazin rândurile scrise de mine sunt semnate ” de: Liviu Oprea “. Intrucât consider că informaţiile şi ideile exprimate în articole sunt cele care contează, nu am mai solicitat apariţia altei semnături, deşi “de: Liviu Dan Oprea” ar aduce unele clarificari.

Sunt economist şi am absolvit Facultatea de Cibernetică (CSIE-ASE, Bucureşti, 2005). Alegerea facultăţii de Cibernetică a fost facută ca urmare a pasiunii pentru sistemele informatice şi pentru programarea calculatoarelor. Sunt pasionat de fotografie, în special de cea aeriană, şi oricât de incomodă ar fi o schimbare a setărilor aparatului de fotografiat în aer, mă straduiesc – evident menţinând toată atenţia asupra zborului – să obţin cadre inedite … o altfel de Românie sau, mai bine zis, colţuri de ţară vazute de sus.

R.S : Când a început să iţi placă zborul, care a fost primul tău contact cu aviaţia?

D.O : Zborul … complicată pasiune. Mi-a placut şi m-a fascinat de când mă ştiu. Parinţii mei m-au dus la o mulţime de show-uri aviatice, multe dintre ele la aerodromul Clinceni. Primul contact cu aviaţia, contact în sensul adevarat al cuvântului, adică având cupola de plexiglas desupra capului, mâinile pe comenzi şi suprasarcina la decolare, a avut loc la aerodromul Clinceni … intr-o zi fierbinte de vară. Elevii grupei de  zbor cu planorul, îndurau arşiţa soarelui, iar planorul IS28-B2 astepta pe iarbă cablul venit tocmai din celălalt capăt al pistei, de unde mosorul apărea ca o maşină veche a carei imagine în depărtare era agitată de căldura degajată de sol. Atunci am şi asistat la primul zbor, din postul de pilotaj al elevului, pilotul instructor fiind domnul comandant Sorin Nutu. Clipele au fost fascinante, totul s-a petrecut în câteva minute, dar parcă plutirea a durat un timp greu de definit.

R.S : De ce ai ales sa inveţi să pilotezi un motodeltaplan?

D.O: Au fost câţiva factori care m-au determinat să fac acesta alegere. Iniţial, lipsa informaţiilor şi a culturii aviatice în România mă făceau să cred că zborul cu o aeronavă particulară este aproape imposibil, cel puţin din punct de vedere financiar. Ulterior, după o cautare acută de informaţii despre zbor, aviaţie şi posibilităţi de a urma această pasiune, am inţeles că o cale realistă, lucidă, este aceea de a învăţa să zbor cu motodeltaplanul. Achiziţionarea unui avion era mult peste realitatea în care mă aflam, iar eu doream să-mi urmez pasiunea şi visul, nu doar să obţin o licenţă, o atestare a insuşirii unor cunostiinţe,  care ulterior poate nu mi-ar mai fi folosit la nimic.

R.S : Până acum ai avut incidente ?

D.O : Incidentele au fost nesemnificative şi au fost evident urmare a deciziilor mele, ale deciziilor pilotului. La unul dintre raidurile Giurgiu-Bucureşti, deşi am avut informare meteo prealabilă cu condiţiile atmosferice şi previziunile pentru zona Clinceni – condiţii bune, am decolat de la Girugiu. La jumătate am constatat că atmosfera devine instabilă. Aproape de Calugareni era clar : printre norii neprietenoşi şi printre aversele de ploaie de vară pe care le zăream … către Clinceni nu e chip de ajuns! Am decis o aterizare pe un teren ales din aer. La câţiva metrii după ce am atins solul, una dintre roţi a trecut peste o denivelare pronunţată şi una din carenele aeronavei Air Creation Tanarg s-a desprins din suportul metalic. După o inspecţie amănunţită a aparatului şi după ce atmosfera s-a stabilizat la Clinceni, către seară, am decolat şi am aterizat în condiţii excelente pe pista umedă a aerodromului.

Ca un vis frumos în care mai auzi din când în când voci imperative şi ferme : Altimetrul!  Menţine viteza! Virajele exact ca la scoală! … şi printre ele … vocea calmă a instructorului meu … domnul Dragos Gheorghe. Visul e greu de expus … mii de cuvinte pentru 6 minute. Bucureştiul luminat ca de nişte reflectoare uriaşe, de soarele roşu aproape de apus în atmosfera clară. Efectul minim pe comenzi datorită mişcării aproape inexistente a curenţilor – plutire clar! Am scris deja mult …şi nici măcar panta de decolare n-am terminat-o.

R.S : Ce planuri de viitor ai, în acest domeniu?

D.O : Cum spune o vorba bine-cunoscută : Cu cât înveţi mai mult cu atât îţi dai seama cât de puţin ştii … Dupa ce am povestit de sus, de pe cer, de unde România este curată… să revenim în mocirlă! Nu! Nu la emisiunile tv despre politică mă refer, ci la faptul că, în urmă cu un an, am incercat să obţin cu acte in regulă posibilitatea de a nivela o suprafaţă de teren pentru o pistă acoperită cu iarbă, în estul comunei Titeşti, satul Valea Stânii, în judeţul Argeş – o zonă superbă – cu oameni minunaţi şi unde am câţiva prieteni. După toate demersurile făcute, după umblat cu dosarele de legi în maşina – de la Legea Concesionării până la Regulile Aerului – nu am obţinut decât aprobări verbale – şi ele bine venite – dar … atât. Nu vreau să prelungesc aceste fraze cu alte detalii despre oameni care nu sunt interesati în a face ceva pentru această ţară decât dacă acel lucru le aduce avantaje materiale imediate. Rămâne un plan important de viitor: realizarea unei piste amenajate pentru zborul cu aeronave ultrauşoare motorizate în zona din Argeş mentionată mai sus, sau în altă zonă.

Categorie:: Aerodrom, Aventură, Libertate, Timp liber, Week-end

Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.

Lasă un comentariu




Dacă doriți o imagine atașată acestui comentariu, obțineți un gravatar.