Lecţia de zbor: Tipuri de vânt

Tipuri de vânt

A. În funcţie de structură vom avea: vânt laminar şi vânt turbulent;

1. vânt laminar;

În situaţia când vântul are o mişcare uniformă, atât în ce priveşte viteza cât şi direcţia, scurgerea aerului făcându-se în straturi paralele, spunem că avem vânt laminar.

2. vânt turbulent;

În cazul când întâlneşte obstacole, vântul suferă variaţii în ceea ce priveşte direcţia şi intensitatea, devenind vânt turbulent.

Uneori, faţă de viteza medie vântul poate prezenta creşteri bruşte de viteză sau salturi ce poartă denumirea de rafale. Pentru ca vântul să fie considerat rafalos este necesar ca durata unei rafale să nu depăşească două minute. Peste 12m/s, vântul devine supărător pentru navigaţia aeriană, mai ales atunci când are caracter de vijelie.

B. Vânturi periodice şi regulate;

Din observaţiile şi studiile făcute s-a văzut că, în anumite zone ale globului, vântul are un caracter permanent şi regulat. Astfel în zonele dintre ecuator şi tropice, suflă vânturile alizee. În zona asiatică şi Oceanul Indian se produc vânturi sezoniere numite musoni (de ex: musonul indian).

C. Vânturi locale;

Datorită configuarţiei solului foarte diferită, care detemină încălziri diferite, iau naştere vânturi locale, cum ar fi:

1. brizele marine, care sunt mişcări ale aerului pe orizontală determinate de încălzirea diferită a uscatului faţă de mare. Aceste mişcări sunt ziua de la mare spre uscat (briza de mare) iar noaptea de la uscat spre mare (briza de uscat). Brizele de mare se simt pe continent până la cca. 10-15 km distanţă de apă şi au o viteză de aproximativ 5 km/h.

Briza de mare

2. briza de munte (vântul catabatic) ia naştere în zonele muntoase şi este determinată de răcirea mai rapidă a crestelor noaptea; aerul rece coboară pe pantă la vale, iar ziua în condiţii de insolatie, crestele se încălzesc, aerul devenind mai puţin dens fiind înlocuit de aerul mai rece de pe vale care urcă spre creste. Astfel ia naştere briza de vale.

3. efectul de fohn se produce atunci când, din diferite cauze, pe doi versanţi ai unui munte avem diferenţă de presiune (pe unul maxim şi pe altul minim), aerul mai dens urcă pe munte şi coboară pe partea cealaltă a acestuia. Aerul antrenat pe panta ascendentă se răceşte după adiabata uscată (se răceşte cu 1^oC/100m), până la saturaţie, când, prin condensare, eliberându-se căldura latentă, se va răci după adiabata umedă (0,5^oC/100m). Pe creastă norul se precipită sau îşi urmează calea pe orizontală, iar un fileu de aer uscat coboară cu panta. La coborâre, prin comprimare aerul se încălzeşte şi fiind uscat, se va încălzi după adiabata uscată (1^oC/100m). Vântul cald şi uscat care coboară pe panta unui munte reprezintă efectul de fohn. Astfel, în urma acestui efect, la piciorul pantei, în partea de sub vânt aerul este mai cald decât cel de la piciorul pantei din vânt. La noi în ţară există multe zone în care se resimte efectul de fohn cum ar fi: vântul mare din Făgăraş (mâncătorul de zăpadă), în Podişul Mehedinţi, zona Caransebeş, etc.

Efectul de foehn

4. undele orografice.

În timp ce la efectul de fohn aerul urcă şi apoi coboară pe celălalt versant, aici coborârea este rareori laminară (urmărind profilul reliefului), frecvent însă devine turbionară. Din acest motiv scurgerea este perturbată, perturbare ce se resimte până la de 3-4 ori înălţimea obstacolului în funcţie de următorii factori:

- vântul suflă dinspre munte dintr-o direcţie de până la 30^o faţă de perpendiculara la sistemul noros, direcţie care se menţine constantă până la creastă;

- existenţa unui sistem noros cu înălţimi apreciabile şi pante accidentate;

- intensitatea vântului la piciorul pantei este de peste 8m/s şi se măreşte spre creastă;

- existenţa unei atmosfere cu stratificare termică stabilă (existenţa unei zone de izotermie sau inversiune);

- perturbarea atmosferei (deformarea curentului aerian) nu se limitează la straturile de aer învecinate crestelor, ci se resimte până la distanţe mari faţă de crestele muntoase, în partea de sub vânt.

Sub aceste mişcări ondulatorii ale maselor de aer deformate, apar deseori zone turbionare pe axa orizontală faţă de creste, turbioane numite rotori.

Turbulenţa în cadrul acestor zone este deosebit de intensă, curenţii verticali, în vecinatatea rotorilor şi mai ales în interiorul lor poate depăşi 8 m/s

Incoming search terms:

• tipuri de vanturi (207)
• tipuri de vant (72)
• tipurile de vint (23)
• tipurile de vanturi (18)
• tipuri de vinturi (17)
• tipuri de vint (15)
• tipurile de vant (14)
• briza de uscat (13)
• tipurile de Vinturi (13)
• brize marine (3)