Dor de zbor

de Cristina Ţintă-

Articol inscris in concursul Pilot magazin ;

Mi s-a facut dor de zbor, de avioane, de forfota de pe aerodrom… asa ca m-au apucat povestile despre zbor…cu motor.

M-au fascinat mereu aceste masini zburatoare, mai mari sau mai mici, mai grele sau mai usoare, cu aripi sus sau jos, din metal sau lemn si panza, cu elice in diverse forme, vopsite in diverse culori…minuni care fac ca omul sa depaseasca limite…

M-a fascinat mereu zborul…Imi amintesc cand eram mica, cum vedeam un avion, cum incepeam sa strig”Avion, cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor[…]”. Sau cum m-am batut cu vecinul Bogdan pentru ca nu ma lasa sa ma joc cu machete fratelui sau mai mare…nu stiu ce avion era, dare ram frumos…vopsit gri cu albastru. Imi imaginam si visam uneori la cum se vede de sus. A trecut insa mult timp pana la primul zbor. Catre Maastricht, cu Blue Air. Nu aveam emotii, poate doar unele positive, date de nerabdarea de a fi in aer, peste nori.

Senzatiile la decolare imi plac cel mai mult, fix momentul in care pentru o fractiune de extreme de scurta de secunda parca se face liniste totala, parca nu mai respiri si da, te-ai ridicat de pe pamant…esti sus, tot mai sus..tu, cerul, aerul… Zborul imi aminteste mereu ca oricat ar vrea unii sau altii sa iti arate ca undeva nu e locul tau, daca iti doresti cu adevarat se poate…visele se implinesc.

Tuzla 2009

Dimineata. Cald, frumos, cu vant insa. Ei si ce? Zburam catre Vama Veche. Ne ridicam si lasam in urma aerodromul..Marea luceste atat de frumos si imaginile se succed lent, vad o parte din statiunile de pe litoral una dupa alta..superb..Imi place foarte tare ca desi avionul se deplaseaza cu o viteza considerabila, ai timp sa vezi bine lucrurile, sa observi detalii, sa salvezi imaginile in memorie fara graba…sa traiesti…sa visezi. Iar marea de sus e alta, mult mai frumoasa, ca si asezarile de fapt…mozaic de culori, forme mai mult sau mai putin caudate…e pur si simplu extraordinar. Si undeva acolo..orizontul, care te tot imbie sa mergi mai departe si mai departe si mai departe…frumos, foarte frumos. As sta oricat aici sus si cred ca nu m-as plictisi, ma gandeam eu cand ce sa vezi…deja eram inapoi la aerodrom. Stiam insa ca va mai urma un zbor. Si a urmat.

Ora 15…plecam spre Bucuresti…decolare rapida si din nou sus, in aer…iubesc senzatia asta. O mica privire in urma imi dezvaluie urmele de fum lasate deasupra marii de catre Air Bandits…faceau show pe plaja la Mangalia…se auzeau si in casti..”Bai Lache, ai luat prea larg virajul..strange”. Extraordinar ce pot face oamenii astia si masinile lor zburatoare…extraordinar. Dar i-am lasat usor in urma pentru ca ce mi se arata de jur imprejur imi capta toata atentia…pamantul, vazut de sus. Petice colorate si dispuse in diverse feluri…poate nimic interesant pentru unii, dar foarte interesant pentru mine. Sa vezi si sa simti formele pamantului, sa observi cum iese totul in relief.

De jos lucrurile par mai mult sau mai putin banale, obisnuite. De sus iti dai seama cat de minunat e ceea ce ne inconjoara. De sus parca ma bucur si mai mult ca sunt aici. Pamant, ape serpuind agale, umbrele copacilor pe sosea, masinile care pareau mici furnicute alergand pe drum . Si apoi o intrebare:”vrei sa zbori?”(adica sa pilotez). Hmm..oare am auzit bine? Asa se pare..Nu stiu ce sa zic..trebuie sa fie raspuns cu da sau nu..asta stiu…dar eram foarte emotionata. Zic da. Ascult ce si cum si iau si eu mansa. Oh my God, Oh my God..ia mai taci, zic eu vocii din capul meu. Taci si zboara . Dar tot aveam emotii. Senzatia asta chiar nu mai stiu cu ce sa o compare…simteam atata libertateeee…e extraordinar. Nu e usor…dar e super. Incercam sa corectez miscarile atat cat puteam…eram una cu avionul acum…mici turbulente…strangeam involuntar mansa in mana..dar treceau repede.Obosisem insa..prea multa concentrare, prea multe emotii, imi trebuia timp sa respire, sa ma bucur si mai mult de zbor. Si l-am primit!

Intr-un final se vedea in zare si pe dreapta Bucurestiul…Am vazut si lacul de la Mihailesti si apoi pista de la Clinceni…stiam ca se va termina. Am mai aruncat o privire catre aripa avionului si tot ce se vedea pe langa ea…ma incerca putin nostalgia..parca timpul trecuse mai repede ca de obicei…Am auzit apoi ca ar fi fost 40 de grade in cabina. Eu nu le-am simtit…De fapt, cred ca orice ar fi fost, eu nu puteam simti decat bucurie

Incoming search terms:

• tatuaj cal (2)
• Cristina Ţintă (1)