I.A.R 95
IAR 95 Spey a fost un proiect de avion supersonic de vânătoare românesc, desfăşurat în anii ’80, şi terminat din cauza lipsei de fonduri, înainte de construirea unui prototip. Proiectul prevedea un aparat cu o aripă convenţională (dublu-delta), cu fantele de admisie a aerului în lateral. S-au propus diferite variante, cu unul sau două motoare, şi cu unul sau două ampenaje verticale.
Guvernul român a luat în considerare şi cooperarea cu Yugoslavia (la fel ca în cazul IAR 93), dar aceasta a refuzat din cauza proiectului propriu, Novi Avion.
IAR-95 este similar ca design şi performanţe (estimate) avionului chinezesc FC-1, produs în anii 1990 în colaborare cu Pakistanul. Este posibil să fi existat un schimb tehnologic, ţinând cont de cooperarea militară şi economică de atunci dintre România şi China.
Activitatea de cercetare în domeniul aerospaţial în România a fost desfăşurată din 1968 de Institutul de Cercetare-Proiectare Aerospaţială (INCAS), pentru ca apoi această activitate să fie preluată de Institutul de Mecanica Fluidelor şi Cercetări Aerospaţiale (IMFCA), care după 10 ani să se reorganizeze, devenind Institutul pentru Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică – (INCREST). Acesta a fost cel care avea să înceapă cercetarea pentru conceperea unui avion supersonic românesc.
Proiectul IAR 95 a început la sfârşitul anilor ’70, sub conducerea inginerului Dumitru Badea. A rezultat un avion uşor, monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracţiune de aproximativ 54 de kN (91 de kN cu postcombustie). Aripa ar fi fost montată sus, şi s-au studiat configuraţii cu unul sau două ampenaje verticale. În 1981 s-a renunţat la întregul proiect, din cauza faptului că nu s-a putut procura un motor cu performanţele cerute.
[modifică] IAR 101 şi IAR-S
La puţin timp lucrul la un avion supersonic a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roşca, numele fiind acum IAR 101; acesta era similar primului proiect, fiind ceva mai mare şi având patru puncte de acroşare sub aripi. Au urmat apoi mai multe variante, cu unul sau două motoare, cu două ampenaje verticale, cu unul sau doi piloţi. Acestea au fost testate în tunelul de vânt, şi numele proiectului era acum IAR-S. Aparatul cu doi piloţi şi un singur motor părea cel mai promiţător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil atât de vânătoare aeriană, cât şi de atac la sol. Macheta sa este încă în holul INCAS.
Pentru a testa capacitatea de producţie indigenă a unui avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, de către Întreprinderea de Avioane Bucureşti (astăzi Romaero S.A.), şi un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deşi lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunţat la întregul proiect în 1988, din lipsa fondurilor.
Încercarea de a produce un avion supersonic a fost o provocare foarte dificilă pentru industria românească, iar anii ce aveau să vină au demonstrat că foarte puţine ţări au reuşit în această privinţă – aparate mai ambiţioase ca Eurofighter sau Rafale au întârziat mai mult de 10 ani peste programul iniţial, Novi Avion a fost anulat; Gripen-ul însă, mai simplu decât primele două, şi bazat pe un motor deja disponibil (deci perfect comparabil cu IAR 95), a intrat în serviciu mai devreme şi s-a dovedit până acum un succes.
Caracteristici generale:
* Echipaj: 1 sau 2
* Lungime: 16,0 m
* Anvergură: 9,3 m
* Înălţime: 5,45 m
* Greutate (gol): 7.880 kg
* Greutate încărcat:
* Greutate maximă la decolare: 15.200 kg
* Motor: 1× Tumansky R29-300 , 122kN cu postcombustie
Armament
3.200 kg de muniţie – diverse rachete şi bombe
Avioane similare
* MiG 29
* Panavia Tornado
* HAL Tejas
* JAS-39 Gripen
* J-10
* FC-1
Mesaje asemănătoare:
Categorie:: Avioane
