Intamplari parapantistice: Cum era Tomy Coconea sa piarda eclipsa din ‘ 99

de Liviu Iovan;
O alta pațanie faină rău, cu Tomy, înainte cu 2 zile de eclipsa totală de soare din România. Ne aflam invitați la o cupă a clujenilor în cea mai frumoasa zonă de zbor din centrul Transilvaniei, zona Rimetea, cuprinsă între Cheile Aidului și Buru locul de unde incep Muntii Bihariei. O vale minunata, cu oameni deosebiti, in principiu unguri dar foarte omenosi la acea vreme.
Cred ca veteranii Remetei nu vor uita niciodata crasma de “la Foros“, unde cu putini bani mancai o lopata de cartofi prajiti si un gratar cat o palarie de “ gabor” iar bere cat duce un vapor. Chefuri interminabile, unde seful relelor era nimeni altul decat Marius Tinteanu, care avea o vorba “ma io numa daca-s mort sau somnuros nu-s beat” facea deliciul chefului.
Un alt veteran al Remetei, Doru Trif, un copil de toata isprava, un ardelean adevarat onest, cinstit, un zburator de valoare care a lasat bicicleta pentru parapanta el fiind fost component al lotului national de ciclism al Romaniei. Atunci, la acea vreme, in parapantismul romanesc orice chemare la un zbor de catre cineva dintr-o anumita zona insemna o adevarat revedere, desi unii dintre ei poate se vazusera si cu un weekend in urma in Parang, Zlatna, in plai, Rimetea Bunloc, Ignis, care devenisera ceva cotidian. Mergeam si 400 km de la Petrosani la Baia Mare pentru o intalnire, desi, de multe ori pana ajungeai acolo se schimba vremea; dar asta nu conta aveam ocupatie. Imediat jocuri de cabana, baute, legaturi amoroase care faceau deliciul serii, oamenii erau intr-un tonus moral ridicat la superlativ nu vedeai nici o fata de “priveghi”, artau ca de pe “garduri”.
Acum, daca te duci la un concurs si incepe ploaia… s-a terminat. Zici ca li s-au inecat corabiile tuturor. Trebuie sa faci cumva sa aduci vreun duhovnic sa scoata soarele ca sa se inveseleasca si baietii. Asta din cauza ca nu au ce pune in loc cand nu pot zbura.
Si iata ziua in care Tomy al meu face unu din primele lui accidente. O zi de zbor superb in Rimetea, toata lumea baga intr-o veselie sub stanci si de sus si de la mijloc, care de unde “se stia”. Eu cu Vali Popa faceam cu niste incepatori ceva zboruri mici si ne delectam acolo. La un moment dat il vad pe Vai ca face ochii cat “cepele” se uita in sus, se uita in jos si-mi zice cu un glas agonizat “nea Liviule a cazut Tomy“ eu intorc capul, ca-l vazusem cand a decolat, dar dupa, nu m-a mai interesat. Vad o parapanta albastra agatata de stanci, undeva pe la 30 m; nu-l vedeam pe “moldovean“, cum il porecleam noi, las si io treaba cu scoala si ma indrept catre baza stancilor sa vad ce s-a intamplat. Intr-adevar era Tomy, dar nu stiam care e cauza. Iau cu Vali o decizie rapid. Aveam la noi niste cordelina de 6 mm, luam si un ham de parapanta si escaladam peretele care avea destule prize si alveole in care sa ne bagam “ vrescurile”, dupa cateva minute ajungem sus il gasim pe Tomy acoperit de parapanta, “cu gandurile amestecate in cap ca mortaru in betoniera”. Ii dam vreo 2 capace si-l aducem cat de cat la viata. Ma uit la el si vad ca are casca in cap. Am ramas mut, ca asta nu avusese casaca in cap decat de vreo 2 ori in anii de cand zbura, era sparta pe partea dreapta. O dezleg usor si vad ca nu are nici o contuzie mai mare la cap, avea ceva zgarieturi si vanatai dar totusi memorie 0 il verfic cu Vali, sa vedem daca nu are ceva la coloana, constatam ca e bine dupa care luam decizia sa-l bagam in ham sis a incepem coborarea , eu asiguram de sus, Vali sprijinea de jos si imi mai zicea cand se vaita asta mai opream “ liftul”, dupa care iar o luam din loc. Dupa 40 de minute, ajungem cu el jos; intre timp venise si salvarea de la Aiud , il punem pe moldovean in salvare si iau decizia sa il insotesc ca sa vad care este situatia lui. Intre timp strig sa vina cineva dupa mine la Aiud ca totusi erau 30 de km. Ajung cu Tomi la spital, il baga aia imediat la reanimare, in perfuzii, io ma duc la don doctor cu o mica atentie si-l rog daca se poate sa faca cumva sa prinda si Tomi eclipsa la care asta ma intreaba “Dar de ce e asa mare nevoie sa o prinda?” la care io spun ”Domn doctor urmatoarea este peste 200 de ani. Mai prinde pe ma-sa daca nu scapa acu”. Ma linisteste dupa cei face un consult si ma intreaba cand plecam spre Petrosani. Am spus ca maine si el a zis ca nu se “stie”. Ies eu amarat din spital asteptand sa vina dupa mine cineva. La un moment dat trece ghiulea pe langa mine fara sa ma vada IEPURAS, care se indrepta spre spital eu in gandul meu zic ma ce bine ca poate afla si asta ceva, pe dracu… face asta o boacana, de a doua zi am scris o carte de decalaratii ca sa pot sa-l iau pe Tomy acasa. Ce face asta: intra in spital, o ia cu colindul pe la saloane si pana la urma da de Tomi la reanimare intins cu vreo cateva perfuzii pe el. Dracu stie unde erau aia de serviciu acolo, destul ca Iepuras al meu care mai avea ceva Caisata, o bautura alcoolica de caise scoate o perfuzie dintr-o sticla de aia si o baga in sticla de caisata. In momentul ala intra si aia si-l prind. Circul dracului la care Iepuras al meu, asa cum il stie tota lumea “idiot” le zice alora sa lase gura mica ca Tomi “circula cu caisata nu cu prostii de-ale lor”. Aia cu taf la politie, asta o rupe de fuga si scapa de ei dar scapa si de mine, ca nu ma vede si trece cu alta sticla in mana cu piciorul pe geam. Nicu conducea, dar am aflat pe urma ca nici ala nu era mai treaz; si raman seara la ora 9 in Aiud la aproape 30 de km de Rimetea.
Pe drumul ala trece o masina la 5-6 ore si un om la doua 3 zile pe jos , asa ca nu mi-a ramas decat sa o iau la talpa si dai, si dai pe la miezul noptii … alta belea: ajung in cheile Aiudului, va dati seama intre munti, stanci intuneric bezna, iar eu incepusem sa am un defect de auz, si nu am auzit ca din fata venea un cal cu caruta ala fara lantern, io la fel si in urmatorul moment am simtit o lovitura in frunte care m-a cam buimacit putin dar sunt un tip mai dur cum s-ar spune. Imediat, fara sa realizez, am facut un plonjon in dreapta mea, cazand intr-un parau cu apa, dupa ce am iesit de acolo ud ca dracu cred ca pentru moment mi-a revenit auzul ca am auzit caruta si atunci mi-am zis “Ba ce rau este sa nu auzi” dar asta e . Deja eram verde-alb pe Iepuras sa-i rup oasele cand ajung in Rimetea, da’ pe dracu, cand am ajuns pe la 1 noaptea nimeni nu era mai beat ca Iepuras acolo, ce sa-i mai fac… m-am suparat si io rau de tot, am bagat vreo 15 halbe de bere si adio si nu am cuvinte pana cealalta zi.
Dupa ce ma trezesc, aflu ca Tomy de fapt primise de la un austriac, parca il cheama Pepi, o parapanta Airwev sa i-o testeze. Era ceva mai nou pentru noi, dar tot austriacul i-a zis sa ia si casca si asa a scapat “modoveanu meu” de 2 ori : o data ca l-a pus ala sa ia casca si a doua oara ca l-au prins aia pe Iepuras cand a schimbat sticla de glucoza si nu a mai facut septicemie.
L-am luat acasa cu greu. Pot sa va povesteasca baietii, ajunsesem sa-i dau directorului de spital o declaratie ca daca o “mierleste” asta pe drum pana la Petrosani in masina noastra, eu raspund. Am dat-o si nu-mi pare rau. La doua zile, Tomy mai sontac, mai cu capaul intr-o rala zbura deja si a vazut si eclipsa.
Dragii mei, va povestesc astea nu pentru a brava, ci doar pentru a destinde atmosfera parapantistica.
Ar fi atatea de spus si cred ca ar trebui sa facem asta, oare cum ar fi sa-l vad pe Ghita Muresan povestind despre o Cupa a Maramuresului, cand a pus pentru zilele concursului intr-o lada frigorifica vreo 500 de mici, gratare si altele, iar niste “betivani de parapantisti de la Petrosani” au scos lada din priza ca-i deranja zgomotul?! Cand s-a trezit dimineata si a venit la lada, a vazut ca-i scoasa din priza aproape a facut apoplexie. Noroc ca alea erau bine congelate si nu s-au dezghetat asa repede. Sau despre 3 zile de zbor cu sticla de la concursul de la Suior?!
Cu respect pentru cei care au trait clipe frumoase in parapanta
Liviu Iovan

Incoming search terms:

• tomi din aiud facebook (2)
• intamplari haioase din magazin (1)
• tinteanu marius (1)
• zone parapantistice (1)