de Liviu Iovan;
Cred ca dupa ce am exprimat opiniile mele juste sau nejuste considerate poate de unii, ar fi cazul sa povestim si cateva patanii… si cum a luat fiinta (neoficial era doar un clasament al oaselor rupte cu parapanta), asa zisul sindicat .
Sa incepem cu presedintele sindicatului- Mihali Dragos Csaba, cel care inca nu cred ca a fost egalat de vreun parapantist roman in viata pana la acest moment.
Cine este Cioby ? un roker rau al dracului, un tip intelligent, multa scoala, multa cultura, un excelent prieten si un om cu un simt al umorului de neegalat; dar cate odata incapatanat pana la exasperare. Cum am avut ocazia sa-l cunosc? Intr-o zi, venind cu colegii mei de la un zbor pe un deal din apropierea Petrosaniului vedem in statia de autobuz un tip negricios, cu un batic pe cap, un combinezon de zbor albastru.
Intr-o zi de august a anului de gratie 1995, stand cu Tomy si cu Ady Campeanu in pragul cabanei Hidromin uitandu-ne spre vf Parangul Mic, vedem un zmeu (asa-i ziceam noi la parapanta), cand prin aer, cand taras…” ba cine drac o fi…”; si in zona noastra batea vantul tare desi eram feriti de brazi. TOMY zice: ”nea’ Liviule mergem si noi? Inseamna ca nu-i asa rau”. Luam noi zmeiele noastre, care cat de cat erau mai de salon fata de ce vedeam ca are ala acolo sus, si da-i bataie la deal…cand trecem de poteca de travers a Parangului mic, vant ca daca scoateai batista o tuleai pana in China. Acu’ daca tot am urcat pana acolo, hai sa vedem si cine este indraznetul. Cand ne apropiem asta din gonflaj era vreo cativa zeci de metri peste tarlaua Parangului. Ne aruncam pe el, il prindem, cand ma uit la “fotografia lui“… prietenul meu din statia de autobuz! Il intreb cu ce ocazie pe acolo, cind ma uit la parapanta pur si simplu ceva istoric, ceva ellipsoidal la voalura, suspantele legate pe o bara de aluminiu, fara nici o carabiniera iar chinga din material de centura cu o carabiniera de pompier atasata la un ham de prima generatie a parapantelor. Facem cunostinta si aflam ca era pe “pielea lui” fiindca fusese pe la Romica si nu se potrivea cu statutul lui de non comformist; explicam noi acestui “ catar”, ca nu-i de zbor ca noi avem ceva mai bun insa nu incercam. La care asta, cu fata aia lui imi zice “Io cu parapanta in spate nu cobor de aici !“ …Bine ma coboara cum vrei, dar ai grija! Dupa care eu, Tomy si Ady o luam la vale.
Cand ajungem la teleschiul de la vf Badea auzim ceva fosnet mai tare in spate …cand ne uitam : Cioby al meu trecuse la acro… fara voie facea flikuri, unul mai deocheat ca altul, dar nu mult timp fiindca vantul il impingea in rotor, in spate, la varf, si de undeva de la vreo 30- 40 m aproximativ parapanta il inveleste ca pe o bomboana de craciun si pur si simplu il tencuieste de planeta mama. Acum, daca tot eram acolo, nu era sa nu-l ajutam. Am lasat parapantele jos si am fugit repede sus, la el, ce sa zic e el negricios… dar acum era negru, alb si rosu. Il intreb repede, pentru a avea o informatie corecta, ce-l doare. La care asta, cu un glas anemic imi raspunde:“toate”. Eu, care aveam ceva cunostinte de prim ajutor, fiind fost sef al Salvamontului, primul meu gand a fost sa chem baietii de la salvamont sa ne ajute, ca erau cativa pe munte; totusi sperand sa nu aiba vreo leziune interna sau vreo hemoragie, baieti de la salvamont s-au miscat bine si am ajuns cu el in 2 ore jumate la spital. Eu aveam un prieten medic, seful reanimarii, dr Samoila, un medic de exceptie, un montaniard, un vanator… ce mai de-al nostru. Vine asta, se uita la el si zice: “ma asta-i ca dracu, are doua alternative in urmatoarele ore: ori cu Patrascu, protopou de la Petrosani, ori cu mine, dar mai mult timp”.
Si nenorocirea asta de Cioby l-a ales pe Samoila. A doua zi dimineata, impreuna cu baietii, mergem la spital sa vedem ce face “ciudatul” nostru. Doctorul era in operatie si Nely, asistenta sefa care in 3 ani oblojise destui idioti care zburau, zice: “Ce vrei Liviule?” Eu zic : “Aseara am adus pe unu’ care a cazut cu zmeul, ce face? A dat mana cu patronul ? Sau ramane clientul vostru?” La care asta imi zice: “ Ba pe asta l-a vrut Dumnezeu, nu dracul”. La care io, de acolo, “Pai de ce?”; “Hai sa-ti fac inventarul: 4 fracturi pe un picior, 3 pe alalaltu’, ruptura de splina, colana fracturata, o mana rupta, 7 coaste plus alte lovituri fara rupturi.” Si baga Cioby al meu vreo 8 luni de cantonament la spital, ca daca mai statea vreo 2 il puneau aia director, la cata vechime avea acolo. Bineinteles ca in timpul acestei “minunate vacante“, l-am vizitat, era de-al nostru deja, ne intrase la suflet, ne placea de el, il asimilaseram . Dupa vreo cateva vizite, asta zice : “Nea’ Liviule, ce trebuie sa fac ca sa vin in trupa dumneavoastra?” Eu ii spun ca asa era tema, ca tre’ sa faca o cerere in care avea de trecut niste date personale. Asta zice “Cu ce sa scriu?” Ma, zic eu, completez eu, tu da cu “clanta”. Il intreb cum il cheama, imi spune si celelalte doua nume, il intreb de scoala, la care el ma intreaba ti le spun pe toate? Eu spun: “Bai, la fata ta poate sa ai scoala de “ chiote bisericesti”, ce drac sa mai ai altceva…” iar el scurt: “…Ajung 2 facultati cibernetica si stiintele economice?”. Am inghitit in sec, il intreb functia: director de banca! Unde dracu ma la banca, in parc? Era directorul bancpostului de la acea veme din Petrosani, ceea ce m-a facut sa inteleg ca de multe ori aparentele inseala. In sfarsit, iese “ungurul” nostru din spital, ca ne obisnuisem sa-i zicem asa, si hotaram impreuna sa-l ducem la locul lui de munca, la BAROK, sa tragem o betie de aia cum numai noi stiam. Il luam pe asta de acasa cu taxiul, primim indicatii de la ai lui sa avem grija de el, si plecam pe la 6 seara. Ajungem la resedinta acolo, alta lume, a lui Cioby : rokeri care-i simtisera rau lipsa. Ne punem pe o bauta “sora cu moartea“ pan’ la 2 noaptea. Totusi, eu avand responsabilitatea ca l-am luat de acasa si ca trebuie sa-l duc si inapoi, am bagat mai putina bere pe la 2 noaptea, il trimit pe idiotul idiotilor, Iepuras sa aduca un taxi sa-l ducem inapoi acasa. Trece ceva vreme, si apare asta si-mi zice “Gata “cumetre” am venit cu taxiul…”. Cand iesim afara … ce sa vezi… asta adusese un container de ala cu doua roti de gunoieri pe post de taxi! Acum ce dracu’ sa facem; si beti si pusi pe figuri, il urcam pe asta cu amandoua picioarele in ghips si cu carjele langa el in cutia containerului si ia-l la impins catre casa. La un moment dat, mergand spre casa astuia, treceam pe langa un parc cu un gard de fier care mai era si in panta. Nici in ziua de azi nu mai stiu cine conducea “dricul”, dar stiu ca la un moment dat am vazut ca pleaca ala singur la vale si se opreste in gard cu Cioby in el. Am auzit un “au”… si uite asa Cioby al meu care avea 4 fracturi pe piciorul drept si 3 pe stangul, ajunge sa le egaleze: 4+4.
Dupa tot circul de pana acum, revine Cioby la parapanta, imediat ce se vindeca isi cumpara o parapanta rea de tot: “Storm” si incepe sa zboare mai bine, dar aripa aia era naravasa rau, avea o viteza de aterizare si de zbor groaznica. Incep ei sa se planga de ea ca e cam nervoasa si vin eu, “ destept al dracului” sa le demonstrez ca nu au dreptate, fara sa tin cont ca eu ma dadeam cu o parapanta Edel, cuminte, pe care trebuia sa scrii cu creta pe ea “ te rog tranteste-ma”, si vazand ca ma apropii cu mare viteza de un loc rau de aterizare, fac o infundare pentru a reduce viteza, fara sa stiu ca Cioby scurtase comenzile, si bag un bum ca Migul de la vreo 10m de tera, de unde ma aleg cu o tasare de vreo 4 vertebre si o luxatie la piciorul drept, care ma trimit pentru vreo luna in vacanta de la zbor. Cioby, meseriasul zice “Vezi nea’ Liviule daca nu intrebi si oamenii batrani ce patesti”, ia parapanta si pleaca.Nu trece o ora si hop profesorul meu se intoarce de pe panta cu o tasare de 3 vertebre si o mana fracturata… si asa am ajuns sa stau cu Cioby o luna in cabana la Hidromin, unde in fiecare seara un bun amic de al nostru, dr Vanko ne aplica un tratament de acupunctura, la care dupa ce infigea acele si io si Cioby aratam ca “aricii”.
Mai pica asta odata, atunci am zis ca-l omor eu ca sa nu aiba el ocazia singur. Plec intr-un zbor la telescaun dimineata la ora 9 era ceva ca o “cafea”, la aceea vreme mai pierdeam timpul prin bar, vreo ora, dupa care ma urc in scaun si incep sa urc spre cabana. La un moment dat, pe la pilonul 3 aud o “Formatie prin aer. Bai, ce dracu’ o fi?” Cand ma uit, sa pic din scaun: Cioby al meu cu “ femeia” lui, Ion (fac mentiune ca nu e pe “invers”, asa le ziceam noi ca erau nedespartiti agatati amandoi de o parapanta de simpla acrosati cu cordelina unul de altul. Ion in fata cu chitara in brate canta de mama focului, iar Cioby in spate fara a avea mainile pe comenzi batea din palme, ziceai ca-s la chef.
Incerc eu sa strig la ei… canci… dar nu i-am pierdut din vedere. La aterizare, la un moment dat, ii vad pe un copac de acolo, pe o claie de fan iar de acolo, dupa un gard; asta a fost ce am vazut eu . Efectiv m-am enervat rau si am zis “ ai dracului sa fie sa se descurce daca tot au vrut “formatie aeriana”.
Dupa 3 zile imi da telefon Ion: Nea’ Liviule stii ca …asa si asa… si ca te rog iarta-ne. La care eu: unde-i Cioby? la care Ion: in cantonament. Si uite asa domnul “ciobalc“, ultima porecla, face rost de 18 fracturi care-i dau dreptul sa primesca titlul de presedinte la sindicatul fracturatilor. El zboara si acum, este un pasionat al zborului, ramane un bun prieten, amic si un om de ajutor .
In urmatorul episod o sa va povestesc cum era “domnul Tomy” sa nu mai prinda eclipsa din ‘97.
Poate sunt prea liber in exprimare dar cred ca o povestire daca nu are simtul vorbei si al momentului gandirii, nu are tonus, iar eu nu vreau ceva tehnic.
Incoming search terms:
Mesaje asemănătoare:
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
