Zborul cu balonul
Uitandu-ma la globuletele din bradul de Craciun, mi-am dat seama ca acestea seamana cu…un balon !
Zborul cu balonul a ramas un sport practicat pe o scara restransa, poate si din pricina costurilor destul de ridicate pe care le presupune, cu mult peste cele necesare pentru a cumpara, intretine si ridica o parapanta, de exemplu.
Aparatul de zbor este format dintr-o anvelopa uriasa (balonul propriu-zis), o nacela, corzi de legatura si un arzator. Acesta din urma produce flacara care incalzeste aerul din anvelopa; conform legilor fizicii, aerul cald incepe sa se ridice, antrenand in ascensiune intregul ansamblu.
De precizat ca in nacela sunt plasate si buteliile de combustibil, fapt ce restrange drastic spatiul alocat persoanelor participante la zbor. Pentru a zbura cu balonul este nevoie de conditii deosebite, respectiv de temperaturi mai joase decat ale aerului din anvelopa si de curenti blanzi, care sa permita un bun control si o manevrare optima a aparatului. In acest sens, cele mai prielnice perioade de zbor sunt dimineata si seara. Pretul unui balon porneste de la cateva mii de dolari pentru unul second-hand si ajunge la 18.000 daca nu mai mult pentru unul nou.
Unul din primii pioneri ai zborului cu balonul a fost fizicianul francez Jacques Charles. Acesta a experimentat diferite amestecuri de gaze, reuşind la 1 decembrie 1783 să efectueze în Paris un zbor cu un balon umplut cu gaz.
În acelaşi an, la data de 4 iunie Joseph-Michel şi Jacques-Étienne Montgolfier zboară cu primul balon cu aer cald din lume.
În 1784 Johann Andreas von Traitteur experimentează cu un balon cu aer cald, iar James Glaisher şi Henry Tracey Coxwell ating înălţimea de 9000 de metri de cu un balon al Institutului de metereologie din Greenwich. În timpul zborului ambii îşi pierd cunoştinţa, neavând echipamentul necesar pentru această înălţime, dar au noroc căci balonul a coborât şi ambii au scăpat cu viaţă.
Înălţimea cea mai mare într-o nacelă deschisă, 11300 m, a fost stabilită de Alexander Dahl, care cu această ocazie, reuşeşte să fotografieze în infraroşu curbura lunii. Acest zbor a fost făcut împreună cu meteorologii Dr. Galbas şi Popp, la 31 august 1933, într-un balon special botezat „Bartsch v. Sigsfeld“. Acest record al zborului cu o nacelă deschisă n-a fost doborât până în zilele noastre.
Fizicianul Auguste Piccard, în 1932 zboară pentru prima oară cu balonul echipat o cabină etanşă, atingând 16201 m (măsurătoare după presiunea atmosferică) şi 16940 m (măsurători geometrice).
Recordul de înălţime îl deţin Malcolm D. Ross şi Victor E. Prather, care în 1961 deasupra Golfului Mexic ating 34668 m înălţime.
Recordul mondial al balonului fără echipaj este înscris în Guinness-Book în anul 1991 şi este de 51,8 kilometri. A fost stabilit de un balon Winzen cu un volum de 1,35 milioane m3, fiind lansat în octombrie 1972 in Chico, California, Statele Unite. Această înălţime a fost depăşită doar de rachete.
Sondele spaţiale sovietice „Vega 1” şi „Vega 2” lansează în 1984 două baloane metereologice în atmosfera planetei Venus care au putut fi urmărite timp de două zile de pe sondă.
Categorie:: Aventură
