La inceputul secolului 20, desi se realizeaza noi pasi in perfectionarea aparatelor de zbor mai usoare ca aerul (dirijabile, baloane), cautarile, pentru realizarea unui aparat de zbor mai greu ca aerul (avionul modern) nu sunt abandonate.
Astfel, in 1848, John Stringfellow, construieste o „trasura aeriana” (prevazuta cu doua elice, asezate in spatele corpului aeroplanului, si actionate de un motor cu aburi).
Al doilea mare pas i se datoreste lui Otto Lillenthal (supranumit „parintele aviatiei moderne”); intre anii 1891-1895, acesta a efectuat numeroase experiente de zbor (apreciate de unii la mai mult de 2.000), cu ajutorul unor planoare de constructie proprie, cu care a executat viraje si intoarceri.
Pe baza experientelor lui Lillenthal s-a creat o intreaga scoala de studiere a zborului, si s-au facut numeroase incercari, cu prototipuri de toate felurile, pana cand, la data de 17 decembrie 1903, fratii americani Wright, au efectuat la Kitty Hawk, in SUA, primele zboruri din istorie, cu un aeroplan cu motor. Acest aeroplan avea 304 kg, fiind echipat cu un motor cu petrol, de 12 cp. Cea mai buna performanta a fost de 284 m, parcursi in 59 secunde.
Cei doi frati construiesc alte aparate de zbor cu motor, cu care realizeaza primul zbor in circuit inchis, folosind virajele pentru schimbarea directiei de deplasare
Foto: http://www.edoardomelchiori.com 
Totusi, aceasta importanta realizare ramane in anonimat; toata lumea a considerat atunci zborul istoric al fratilor Wright drept nascocirea unor ziaristi incorecti, in goana dupa fapte senzationale inventate.
Cautarile au continuat, desi in aceasta perioada s-au realizat baloanele dirijabile cu antrenare electrica a elicei (1884) si s-a construit dirijabilul metalic compartimentat, tip „Zeppelin”, in 1900.
Greutatile care stateau in calea realizarii avionului modern se rezumau la necesitatea construirii unui motor cu putere mare, si la gasirea unui sistem de lansare in aer a aparatului, in locul catapultarii, practicata pana si de fratii Wright.
Solutia a dat-o inginerul roman Traian Vuia (1872-1950).
Tanarul Traian Vuia studiaza cu atentie si pasiune problema zborului, si dupa cativa ani de munca sustinuta intocmeste proiectul unui aparat de zbor special, pe care-l inainteaza, in 1903, Academiei de Stiinta din Paris, cu un memoriu intitulat „proiect de aeroplan-automobil”.
Comisia de specialitate a academiei claseaza insa dosarul, fara a-l examina, cu mentiunea: „realizarea si rezolvarea problemei zborului cu un aparat mai greu decat aerul sunt himerice”.
Vuia nu s-a descurajat, cum ar fi facut altii, si a trecut la realizarea practica a inventiei sale, cu mijloace proprii. Pentru decolare-aterizare a inventat asa-numitul „tren de aterizare”, format din patru roti, prevazute cu anvelope pneumatice. Pentru motor s-a adresat diferitelor fabrici de automobile din epoca, dar nici una nu putea realiza atunci motoare cu greutate mai mica de 10 kg/cp, fata de greutatea necesara de 5-6 kg/cp. Vuia a rezolvat si aceasta problema, proiectand si construit un motor originar cu anhidrida carbonica si abur, cu patru cilindri orizontali, de 20 cp, cu o greutate specifica de 5,25 kg/cp.
La data de 18 martie 1906, primul avion modern din lume, care s-a ridicat de la sol cu mijloace proprii, construit si pilotat de romanul Traian Vuia, decoleaza de la Montesson, langa Paris.
Nu este decat una dintre numeroasele contributii romanesti la progresul aviatiei. Grigore Briscu face experiente, incepand din 1906, cu scopul de a realiza elicoptere (cu 30 de ani inaintea polonezului Sikorski), rezultatele obtinute publicandu-le in lucrarea sa „Elicopterele”, din 1910; Rodrig Golescu construieste, in 1909, „Avioplanul”, primul avion din lume cu fuselaj tubular si aripi curbe.
Aurel Vlaicu realizeaza primul avion fuzelat aerodinamic din lume, cu
exceptionale calitati de manevrabilitate si stabilitate, in 1910. Tot un avion construit si pilotat de el castiga si concursul de la Aspern.
Incoming search terms:
Mesaje asemănătoare:
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
