GetSocial
Abonare prin feed RSS Abonare prin feed email Urmează-ne pe Twitter Apasă Like pe Facebook Alătură-te grupului LinkedIn Devino prieten pe FlickrUrmează-ne pe YouTube

La multi ani, Doru Davidovici!

[ 2 ] 6 iulie 2011 |

Locotenent-colonelul aviator Doru Davidovici s-a nascut pe 6 iulie 1945 si a fost un aviator si scriitor roman, pilot militar, un model pentru multe generatii de aviatori. El s-a stins din viata in data de 20 aprilie 1989 in urma unui accident aviatic.

Scrisoare către Doru,

Sursa: http://povestideaerodrom.wordpress.com

“Ce să-ţi spun, Dorule, acum, la 21 de ani după tine? A trecut timpul, în zbor, şi multe s-au întâmplat. Unele bune, altele rele. Unele s-au schimbat în bine, altele în rău. Totul s-a schimbat într-un fel anume, în această curgere spre un ceva nedefinit.

Poate că şi zborul însuşi s-a schimbat – asta nu ştiu a-ţi spune. Dar despre el îţi voi scrie, că altceva sigur nu ai vrea s-auzi.

Aerodromul pe care-ai zburat o viaţă de om e împodobit în straie noi, moderne, adaptate vremurilor în care trăim. Veghea lui e dusă mai departe de oameni aprigi şi curajoşi, obişnuiţi să lupte nu numai cu inamicul invizibil, cel împotriva căruia zilnic se antrenează, dar şi cu adversitatea mediului şi a vremurilor în care trăim. Cei tineri şi dornici de afirmare sunt ghidaţi de către cei bătrâni şi înţelepţi, a căror iscusinţă e trecută noii generaţii, pentru ca aerodromul vecin cu Dunărea cea milenară să-şi continue existenţa, garant al trăiniciei poporului român şi străjer fidel drapelului tricolor. Puţini mai sunt cei bătrâni, tare puţini, dar sunt cei mai buni, iar ei ştiu asta! Ai fi mândru de ei, Dorule, ai fi mândru de ei!

Oameni pe care tu-i cunoşteai şi cu care ai zburat aripă lângă aripă au ieşit de mult la pensie, plecând care-ncotro, în timp ce alţii s-au reîntors în ţărână, că aşa-i viaţa omului… Dorel, dragul tău Dorel, a lăsat manşa şi a plecat, îngropând adânc undeva, în genunile fiinţei lui, tot ce a însemnat pentru el aviaţie, iar tu ştii cel mai bine dintre toţi ce a fost aviaţia pentru el… A plecat, lăsând în urmă legenda, atât de greu de egalat, imprimându-şi adânc paşii în nisipul timpului. Nicio furtună nu va şterge paşii lui, Dorule, la fel cum nimic nu va şterge imaginea ta din memoria locului şi cea a noastră, a celor în care trăieşti acum…

Tinereţea e astăzi cuvântul de ordine la cotul Dunării. Mulţi dintre Cavalerii Cetăţii sunt tineri, lupi tineri, animaţi de-o sete de înalt năprasnică. Toţi sunt tineri şi frumoşi, Dorule! Sunt sigur că ţi-ar fi plăcut să le pui manşa în mâini şi să-i ghidezi pe cărările cerului…

Supersonicele atât de dragi ţie, avioanele MiG-21 cu aripi delta, încă mai zboară, după atâta vreme. Peste puţin timp vor împlini 50 de ani de serviciu operativ. Da, Dorule, dragul tău MiG-21 va împlini 50 de ani de când prima variantă, F-13, a intrat în dotare! Astăzi zborul la vânătoare se execută cu alte variante, cu sisteme de zbor şi luptă modernizate, denumite LanceR. Avionul de sub modernizare e acelaşi, tot MiG-21, doar că acum e mai precis, mai inteligent, mai complet şi mai complex, şi cred că tare mult ţi-ar plăcea să-l zbori!

Dubla ta dragă, atât de dragă încât ai scris despre ea în cărţile tale în care totul era adevărat cu tot ce puteau avea adevărat în ele, ea, „Bătrâna Doamnă” 1120 e la Muzeul Aviaţiei, salvată de la tăiere de nişte oameni inimoşi, care au crezut şi încă mai cred că fără istorie omul e ca un copac fără rădăcini… Acum aşteaptă, modestă şi tăcută, cu nobleţea ei de doamnă, vremuri mai bune şi oameni mai iubitori, care să-i acorde ceea ce are ea nevoie, ceea ce tu i-ai oferit cu generozitate: atenţie şi dragoste… Aşteaptă şi plânge soarta suratelor ei, din mijlocul cărora a plecat întro norocoasă zi a anului 2007, pentru ca un an mai târziu toate celelalte MiG-urile 21 de pe Craiova să fie tăiate şi încărcate în camioane, vândute la preţ de deşeu unui întreprinzător descurcăreţ… Şi tu te-ai fi cutremurat, Dorule, dacă ochii tăi ar fi văzut peisajul ce s-a întins în faţa ochilor mei…

Cocarda, pata aceea de culoare ce sfinţea trupul de metal al supersonicelor de culoarea argintului, a rămas aceeaşi, cu toate că drapelul e schimbat, l-am schimbat, Dorule, în goana noastră după schimbare şi după îngroparea trecutului nostru comunist. Oare am făcut bine, Dorule?… Am făcut bine inversând culorile drapelului, încercând să ne reinventăm? Am făcut bine renunţând la stema noastră, căscând o gaură în inima drapelului nostru ce încă se mai întinde, înghiţindu-ne încetul cu încetul memoria noastră de popor atât de greu încercat?

Blocul unde-ai stat atâţia ani, acolo, în colonie, nu mai e întreg. Acum e părăsit, de toţi şi de toate, înconjurat de-o sârmă ca să ţină curioşii la distanţă. Fereastra camerei tale unde ai scris atâtea nopţi scăldate în vânt de Bărăgan nu mai luminează de multă vreme. Tu ai luat lumina, Dorule, cu tine, atunci când ai plecat…

Foozie nu mai e, a plecat şi el, trădat de vremelnicul trup de om… Omul care te-a iubit atât de mult, el, copilul tău sfios, cel care te privea ca pe un zeu, s-a dus, răpus de o boală necruţătoare… Dar să ştii, Dorule, că a luptat ca un leu cu ea, cu o vitejie demnă de un adevărat haiduc al înălţimilor, arătându-şi stofa de pilot vânătoare chiar şi în momente când alţii s-ar fi întins pe jos şi ar fi aşteptat să moară… Numai tu l-ai fi putut scoate din durere, Dorule, tu şi Dorel. Dacă v-ar fi văzut pe voi lângă patul lui, s-ar fi ridicat în capul oaselor şi ar fi scuturat orice urmă de rău din el, s-ar fi făcut bine numai pentru a fi iarăşi cu voi, la fel ca atunci, cu mulţi ani în urmă…

Nu mai e Foozie să scrie despre tine cu slova lui atent meşteşugită, Dorule, am rămas… doar eu…

Sper să-mi ierţi stângăciile şi să-mi înţelegi imboldul – sunt sigur că ochii tăi îmi văd flacăra chiar şi de-acolo, de dincolo de timp…”

Cu adânc respect, al tău,

Poetu’

Incoming search terms:

Mesaje asemănătoare:

  1. 22 de ani de la ultima decolare…Astazi se implinesc 22 de ani de la moartea marelui pilot si scriitor Doru Davidovici

Tag-uri: , , , , , , , , , , , , , ,

Categorie:: Editorial, Posta redactiei

Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.


Comentarii (2)

Feed RSS pentru comentarii

  1. Eddy spune:

    Cred ca am imbatrinic si am devinit mai melancolic…nu mi-au mai dat lacrimele de mult..dar dupa ce am citit aceasta scrisoare, pur si simplu nu am putut sa ma stapinesc. Fantastic de frumos scris, se simte toata pasiunea acestui fost aviator in aceste rinduri.
    Aplaude din tot sufletul scriitorului

  2. Sebi spune:

    Poetu’ are multe astfel de articole minunate pe blogul sau.

Lasă un comentariu




Dacă doriți o imagine atașată acestui comentariu, obțineți un gravatar.