Cu rucsacul pe cer

[ 1 ] 18 august 2011 | Sebi

Autor Sorin STAN, publicat in motoparapanta.wordpress.com;

Ma rasucesc pe un genunchi si ma ridic anevoie cu paramotorul in spate. E greu, chingile imi apasa umerii, iar seleta preseaza neplacut sub genunchi. Ma stanjeneste in miscari. Cuplez chingile, carabinele pocnesc cantator, chinga suplimentara de piept, ajustez totul atent. Nu-mi place deloc senzatia, echipamentul este foarte greu, gradele de libertate s-au redus, o multime de fiare in jurul meu, inca nu e tot, urmeaza aripa, trebuie sa o decolez cu toate astea in carca. Totusi, daca imi place cum zboara va fi al meu. Zbor in premiera cu un paramotor de spate.

Ma proptesc bine pe picioare, Ion imi porneste motorul, manerul de pornire este chiar sub urechea mea dreapta, o ia din prima, pulseaza usor, il turez, privesc cu coada ochiului, antrenata de cuplajul centrifugal elicea se roteste intai sovaitor, dupa care dispare intr-un cerc de lumina curata, cuplul motor ma smuceste usor intr-o parte, variez turatia si il ascult, suna egal si linistitor. Il incalzesc bine.

Ion imi da casca, mi-o pun, e comoda, pe data ma cufund in linistea ocrotitoare a castilor radio, se aude doar fasaitul usor al statiei. Casca imi reduce mult vizibilitatea, nu mai vad in lateral, nici in sus, disconfortul creste.

Mai stau, ma joc cu tractiunea, cand turez puternic ma impinge in fata, ma proptesc bine cu un picior inainte; parghia acceleratiei culiseaza elastic in palma; ma uit la Mosu, Mosu este numele de alint al baiatului meu cel mic, are aproape 4 ani, de fapt il cheama Vlad Tudor, sta botos in masina, dincolo de geamul portierei ochisorii lui ma privesc iscoditori.

Verific trimerele, nu stiu de ce dar sunt reglate pe croaziera, le ajustez pe rand pentru decolare, agat apoi ochetii portocalii in velcroul chingilor A. Apuc comenzile aripii, sunt stangaci, le imping in josul palmei, urmeaza comanda motorului, deja mi-a umplut mana dreapta, ciugulesc cu varful degetelor chingile A, abia de pot sa le apuc, ma centrez apoi pe aripa. Astept, ascult motorul.

Ochii pe maneca de vant, e flasca, abia de contureaza o probabila directie a vantului, dinspre est, inca o privire circulara, parait usor, esti bine centrat, daca esti gata pleaca, aud vocea lui Ion in casti, sta intr-o parte cu buzele lipite de microfon, doi pasi inapoi, trag aer in piept, emotie usoara, smucesc aripa si alerg greoi, ma trage in spate, imi solicita dureros muschii abdomenului, ma incordez, chiar fara vant STING-ul se ridica frumos, egal, accelerez, incerc sa vad aripa, nu m-am inselat, voalura este in ordine, casca imi limiteaza mult campul vizual, accelerez mai tare, corectie usoara din directie, elicea ma impinge, trebuie doar sa misc repede picioarele, gazul la maxim, simt ca alunec in chingi, inca 4-5 pasi, deja nu mai ating pamantul, filez lung, gata, am 5 metri sub mine, pozitia este incomoda, atarn in chingi ca o rufa pusa la uscat, neplacut, nu le-am strans destul, crispat in pozitia asta mai astept, urc repede acum, las comenzile si ma asez bine in seleta, e reglata corect si confortabila, masinaria trage in stanga, cuplul elicei, se apropie dantelaria stalpilor de inalta tensiune, virez 90 dreapta, balans usor, eliberez temator trimerele la jumatate, maneta de gaze la limitator, urc aplecat usor pe spate, trec alte linii de inalta, cateva gradini, deja am sub mine casele comunei Mihailesti, virez iarasi dreapta, zbor o vreme centrat pe soseaua catre Alexandria, iar viraj, undeva departe in camp vad petele albe ale masinilor, motorul toarce minunat, atmosfera e clara si limpede, smucituri usoare in chingi imi anunta ultimele declansari termice ale zilei. Urc constant, aerul serii e caldut, patrunde abia simtit prin combinezonul de zbor, senzatia e nepamanteana.

Pun gazele pe croaziera, opritorul scapa, motorul se relaxeaza brusc, aripa se arunca in fata, balans puternic, neplacut, accelerez imediat si fixez atent pozitia de croaziera, acum e in regula, eliberez comenzile si ma relaxez; paraie usor castile, zboara linistit, zice Ion, eu si juniorul tau ne-am imprietenit, nu mai e suparat, uite, ti-l dau, vocea cristalina a Mosului curge dulce in casti, tati, ce faci acolo tati, zboli? Da Mosu, zbor, tu ce faci, eu sunt supalat pe tine, se confeseaza Mosu cu glas moale, de ce Mosu, ce-am facut, pentlu ca zboli si m-ai lasat singul, taticile nu-si lasa copiii singuli, ma cearta Mosu tafnos, dar sunt aici, aproape, ma apar eu, uite vin acum la tine, ii raspund putin vinovat, reprosul lui ma topeste, chiar nu sunt departe, intorc, eliberez complet parghia acceleratiei, cu motorul in relanti impingerea e zero, senzatie de cadere, aripa accelereaza, iar m-a pacalit, se duce in fata, compensez din frane si o stabilizez, oscilez amplu, dau iarasi gaz, ma apropii de ei intr-o coborare usoara, cuplul motor ma tot arunca in stanga, nu e compensat din trimere, campul balanseaza sub mine, albul masinilor, Mosu e in picioare langa pata galbena a sacului de dormit intins pe iarba, flutura manutele, ii raspund fluturand mainile si picioarele, accelerez apoi puternic si virez, il feresc prevazator, nu am uitat patania cu reductorul, la orizont vad fumuriul unui rest de padure, pun cap intr-acolo, campul este gri-galbui in pacla serii, se deruleaza calm inapoia mea, padurea creste, se intuneca tot mai mult, privita de deasupra e de un verde negricios de maslina parguita, in mijlocul ei resturile unui CAP parasit, nu e parasit, chiar acum se aprind lumini acolo, in curtea larga o femeie intinde rufe la uscat, ramane o clipa nemiscata cu ochii in sus, virez, ma aplec si privesc rezervorul, cred ca am mai putin de un litru de gaz, gata, intorc cu parere de rau, catre apus doar o pata luminoasa sparge cheagul inserarii, zbor spalat de un asfintit mieros ca un ulei de mir, ma simt usor si liber, mi-au amortit mainile, si ce-I cu asta, ma legan poznas in seleta, pocnete usoare in fonie, poti sa mai stai, noi suntem ok, imi sopteste Ion din casti, ma aplec mult in lateral si vad iarasi gazul, am mai putin de doua degete in rezervor, gata, vin la aterizare, gazul e pe terminate, e deja intuneric, gazul si noaptea, Ion, bine, zice Ion, vino, vantul a ramas pe est, foarte slab, confirm, castile pocnesc iarasi, pierd incet inaltime, ma intorc, petele masinilor, viraj larg, ma asez de departe pe directie, trimerele pe aterizare, undeva in fata, pe un petec de ogor o caruta cu un cal, alaturi un barbat cu femeia lui, albul basmalei inteapa campul, privesc atent acest simbol al lucrurilor asezate, caruta e plina cu stiuleti de porumb, sau poate fan, nu vad clar, calul e nelinistit, se scutura, bate din picioare, barbatul il tine de cap si priveste in sus, spre mine, sunt aproape deasupra lor, calul se smuceste speriat, dupa miscarea buzelor stapanul sau ma injura vartos, n-am ce sa fac, nu pot reduce motorul, la 30 de metri de ei este un sant adanc, il survolez la cativa metri, filez lung, tai motorul si franez puternic, contactul cu solul e bland, greutatea motorului se aseaza egal pe umeri, cade apoi voalura, incerc un sentiment confuz, parere de rau, s-a terminat zborul, decuplez chingile, asez cu grija aparatul pe sol, miroase puternic a metal incins si a benzina arsa, casca, vantul mangaie usor fruntea, se apropie Mosu, i-a trecut supararea, are un zambet ghidus, nu mai polnesti motolu’, se asigura el, il iau in brate si imi afund fata sub obrajorul lui, chicoteste si mi se zbate in brate, sorb cu nesat parfumul dulce de copil…