Dorul de Dorel

Alergand pe magistralele internetului, cum fac de fiecare dată daca îmi permite timpul, am dat de acest blog în care am citit o emoționantă povestire scrisă de Poetu’ în 6 iulie 2011 ziua de naștere al celui care a fost dragul nostru Doru Davidovici.
Sper că autorul acestor frumoase cuvinte să fie de acord ca gândurile sale să ajungă la inimile tuturor celor care iubesc aviația română, pe eroii aviatori si piloti militari care o slujesc si o iubesc atât de mult încât unii dintre ei, din pacate mult prea mulți și-au dat și viața.

6 iulie.

O zi de mare însemnătate pentru Aviaţia Militară a României. Zi în care, la 11 ani distanţă în timp unul de celălalt, se năşteau două genii ale manşei, doi piloţi de vânătoare ce vor influenţa profund lumea zborului militar în ansamblul său, doi oameni de-o valoare inestimabilă ce vor lăsa în urma lor legenda, aşa cum se întâmplă numai celor aleşi.  

 ***

LT.COL. AV. DORU DAVIDOVICI (1945 – 1989)

Doru Davidovici a venit pe lume în Bucureşti, întro familie de intelectuali, acum 66 de ani. A ales de timpuriu cariera militară, dând examen şi fiind declarat admis la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, pentru ca mai apoi să se transfere la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc.

Acolo, în liceul militar, copilul de 14 ani a fost format şi transformat, şlefuit ca un diamant brut, de către mediul cazon şi oamenii lui, punând bazele omului şi ofiţerului de mai târziu. Acolo, în liceul militar, a început idila lui Doru cu haina kaki, haină pe care n-o va mai dezbrăca niciodată, purtând-o până la capătul drumului său. Acolo, tânărul Doru a început să scrie, parcurgând toţi paşii necesari urcării scării scriitorului militar, drum ce l-a dus până la includerea sa în Uniunea Scriitorilor şi obţinerea de premii literare şi o vastă recunoaştere.

Întâlnirea cu aerodromul militar şi cu zborul pe avioane supersonice cu aripi delta a fost un moment de răscruce în viaţa lui, moment ce a imprimat un curs stabil nu numai vieţii pilotului de vânătoare DD, ci şi scriitorului DD, decis a transpune în cuvinte zborul la vânătoare, viaţa de aerodrom militar şi lumea piloţilor cu albastru pe epolet. Şi a făcut-o întrun mod ieşit din comun, întrun stil inegalabil şi unic, prin care zborul a căpătat o viaţă aparte, trăind în lumea cuvintelor cu o intensitate uluitor de apropiată de cea din realitate.

Doru ne-a introdus pe toţi, piloţi şi nepiloţi, în lumea zborului militar, descriind cu lux de amănunte imagini şi evenimente interzise în special nouă, nepiloţilor, permiţându-ne să gustăm cu ochii minţii tablouri aeriene de o frumuseţe ireală, născute la viteze şi înălţimi ameţitoare. Zborul militar, în întreaga lui accepţiune, a devenit accesibil – întro anumită măsură – cititorilor, născând pasiuni de tăria granitului şi imprimând direcţii în viaţă lipsite de regret. Cu vorbele lui Doru imprimate pe hârtie şi-au hrănit mulţi curiozitatea, ostoindu-şi setea şi dorul de un înalt pe care mulţi nu l-au atins niciodată, dar aprins în inimi de înseşi cuvintele lui.

„Era DD” a început în anul 1973, odată cu debutul lui în lumea lucrărilor literare de mare întindere cu „Caii de la Voroneţ”, şi a luat sfârşit cu publicarea postumă, în anul 1991, a ultimei lui opere, volumul „Ridică-te şi mergi”. 12 lucrări scrise în 16 de ani de viaţă, destul cât să se nască legenda, destul cât să-l imortalizeze, imprimându-l în ţesătura tainică a sufletului multor dintre cei ce i-au savurat opera.

Doru a fost şi ne-a fost un ghid de nădejde, un adevărat instructor de zbor literar, coordonându-ne navigaţia întrun mediu accesibil pe plan mental, înflăcărându-ne imaginaţia în moduri nemaiîntâlnite, complexe şi complet ieşite din cotidian.

Am fost norocoşi că l-am avut pe Doru…

***

GEN.FL.AER. (R) DOREL LUCA

 Născut sub semnul Racului acum 55 de ani, Dorel Luca a avut un parcurs în viaţă  similar – până la un punct – cu cel al bunului său prieten Doru Davidovici. La fel ca şi Doru, Dorel Luca a îmbrăcat haina militară de timpuriu, ca elev al Liceului Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, forjându-şi caracterul şi mentalitatea de învingător în cei patru ani de iniţiere în viaţa militară. Acolo şi-a clădit spiritul de războinic al înălţimilor, voinţa de ascet indian, hotărârea de neclintit şi dorinţa de-a fi cel mai bun. Acolo s-au pus bazele celui ce va deveni peste câţiva ani cel mai bun pilot de vânătoare pe avioane reactive supersonice pe care l-a avut România până la această oră.

În Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie „Aurel Vlaicu” a studiat enorm, afirmându-se drept un cadet serios, studios şi întotdeauna foarte bine pregătit. A făcut parte din prima şi singura promoţie din istoria şcolii ce a zburat numai avionul reactiv, executând zboruri în cei patru ani petrecuţi pe Boboc numai pe avionul subsonic de antrenament reactiv avansat şi atac la sol L-29 Delfin şi, cu toate că experimentul ce i-a inclus pe cadeţii clasei speciale – Clasa 1333 – n-a mai fost repetat, considerându-se că elevii au nevoie de mai multe zboruri în dublă comandă pentru a ieşi la simplă, se poate afirma că el, acest experiment, a creat un pilot militar supersonist de excepţie, pe viitorul colonel aviator Dorel Luca.

A urcat treptele ierarhiei militare, evidenţiate prin grade, şi pe cele ale ierarhiei piloţilor de vânătoare, nescrisă, dar evidenţiată prin recunoaştere şi respect, cu rapiditatea şi uşurinţa celui ce este sigur pe sine, siguranţă izvorâtă dintro solidă pregătire profesională, un bagaj de cunoştinţe enorm şi o cunoaştere profundă a propriilor capabilităţi.

A fost de trei ori comandant al Regimentului 86 Aviaţie Vânătoare, Vânătoare-Bombardament de la Borcea, ultima oară trecându-l prin ample restructurări şi reorganizări, transformându-l dintrun „batalion disciplinar”, faimă căpătată datorită izolării şi a condiţiilor aspre pe care le oferea cu dărnicie Bărăganul, în prima bază aeriană integrată din cadrul Forţelor Aeriene Române – Baza 86 Aeriană „Căpitan aviator Dumitru Mociorniţa”.

A acumulat aproximativ 2500 ore de zbor în 23 de ani de activitate ca pilot de vânătoare, zburând trei tipuri de avioane cu reacţie, dar având o singură mare dragoste: MiG-ul 21. Începând zborul militar cu L-ul 29, Dorel Luca a trecut apoi pe MiG-21, avion pe care l-a zburat întreaga-i carieră şi pe care l-a iubit atât de mult, încât nu l-a dat nici pe cel mai performant avion de vânătoare pe care l-a avut în dotare Aviaţia Militară Română – MiG-ul 29. Pentru că da, Dorel Luca a executat trecerea pe MiG-29 la începutul anilor ’90, executând chiar şi un tur de pistă în simplă comandă, dar dragostea şi ataşamentul lui faţă de bătrânul MiG-21 au fost mai puternice, el rămânându-i fidel până la capătul drumului său sub drapelul tricolor.

A trecut prin două momente de cotitură când a fost nevoit să catapulteze, părăsind două avioane MiG-21 care nu mai puteau susţine zborul. Din ambele a scăpat teafăr, constituţia-i robustă şi psihicul de fier spunându-şi cuvântul, stând drept şi revenind învingător la zbor în foarte scurt timp.

A revoluţionat acrobaţia aeriană cu MiG-ul 21 şi a stors din el tot ce se putea da, depăşind constant bariere şi evidenţiind cu claritate limite şi limitări. A reprezentat cu onoare România la nenumărate evenimente aeronautice din străinătate, în timp ce în ţară faima sa a depăşit gardul unităţii şi a ajuns în conştiinţa oamenilor de rând, promovând zborul militar şi inspirând nenumăraţi tineri în alegerea frumoasei meserii de pilot militar.

Dorel Luca a fost un deschizător de drumuri, un lider marcant, un simbol al acestei lumi, lumea aviaţiei militare, şi un etalon pentru toţi piloţii militari de vânătoare, trecuţi, prezenţi şi viitori.

Am fost norocoşi că l-am avut pe Dorel…

 ***

La Mulţi Ani, Dorule!

La Mulţi Ani, Dorele!

Ne este tare dor de voi, chiar şi acum, după atâta vreme…

Au trecut 22 de ani de când ai decolat, Dorule, fără să mai aterizezi vreodată!

Au trecut 10 ani de când ai lăsat manşa şi ai plecat, fără să priveşti în urmă, Dorele!

Ne e tât de dor de Doru, dar ştim că el nu mai poate reveni în mijlocul nostru… Dar pe tine, Dorele, pe tine te aşteptăm cu sufletul la gură! Te aşteptăm să revii la fel de brusc cum ai plecat şi să ne povesteşti pe unde-ai mai umblat, să depănăm amintiri până târziu în crucea nopţii şi să ne admirăm firele de păr alb cu care timpul ne-a nins tâmplele! Te aşteptăm să-ţi spunem cât de mult ne-ai lipsit şi ce gol ai lăsat când ai plecat…

 Nu te vom uita, Dorule, oricât de mult timp ar trece…

Te aşteptăm, Dorele, oricât de mult timp ai avea nevoie…

Cu adânc respect,                                                                                                                     Poetu’                                                                                                                                                       06 iulie 2011

Sursa: povestideaerodrom.wordpress.com

Incoming search terms:

• doru davidovici (56)
• luca dorel (8)
• zborul lui icar legenda (4)
• Dorel Luca pilot (4)
• eroii aviatiei de vanatoare reactive (2)
• zborul lui ikar legenda (2)
• legenda lui dedal si icar 32 (2)
• legenda lui lui icar (2)
• pilotul dorel luca (2)
• legendele lui icar (2)