Navete aero-spatiale # 10. Rachetele sovietice R-12 si R-14

de Valentin Vasilescu

Dupa ce amestecul de acid azotic si kerosen a fost utilizat cu succes pe racheta R-11 Scud, colectivul de cercetarori sovietici condusi de Serghei Korolev a proiectat motorul RD-214 cu 4 camere de ardere. Acest motor a echipat racheta R-12 Dvina, care a primit denumirea de SS-4  Sandal in cod NATO. Academicianul Nikolai Pilugin a conceput un sistem autonom de control al rachetei, inlocuind, astfel, ghidarea prin radio existenta pe rachetele R-2 si R-5, care necesita o retea de statii la sol. Racheta R-12 avea 22 m lungime, pastra diametrul standard german de 1,65 m, cantarea 42.000 kg (mai usoara cu 7,8 t decat viitoarea racheta americana Jupiter A) si dezvolta o tractiune de 75.000 kgf.

Prima lansare a rachetei R-12 a avut loc pe 22 iunie 1957 in poligonul Kapustin Yar, cand a atins viteza de 12.710 km/h (3,53 km/s), altitudinea de 500 km si raza de actiune de 2.000 km. Intrarea in inzestrarea armatei sovietice a inceput anul urmator, din septembrie 1959, toate rachetele R-14 fiind mutate in silozuri din beton. Pana in 1977, cand R-14 a fost retrasa din dotare, au fost construite 382 de astfel de rachete. In iulie 1962, rachetele R-12 au fost utilizate in proiectul K, care consta in detonarea de incarcaturi nucleare la inaltimile de 60, 150 si 300 km. Aceste teste au avut ca scop testarea efectului impulsului electromagnetic emis de explozia nucleara, asupra echipamentelor electronice, in special asupra sistemelor radar antibalistice. Testul a scandalizat conducerea URSS, intrucat s-a soldat cu intreruperea comunicatiilor si a alimentarii cu curent electric pentru aproape o jumatate de zi, a unei zone cu suprafata echivalenta a jumatate din Europa.

Pentru a preveni o invazie americana, sovieticii au planificat in prima parte a anului 1962 operatiunea Anadyr, prin care urmau sa disloce in secret, in Cuba, un dispozitiv format din 60.000 de militari, structurat pe 4 divizii mecanizate, 1 regiment de bombardament mediu cu 42 de avioane IL-28, 1 regiment de aviatie vanatoare inzestrat cu 40 de MIG-21 F13, 2 divizioane de rachete AA, 3 regimente de rachete balistice R-12 si 2 regimente de rachete balistice R-14, ambele apartinand diviziei 43 de rachete strategice. Trupele sovietice au fost imbarcate pe 86 de nave comerciale in porturile Baltiysk, Sevastopol, Feodosia, Nikolaev, Poti si Murmansk, navele urmand sa efectueze in total 180 de transporturi. In perioada 17 iunie – 4 octombrie 1962, au fost dislocati 47.000 de militari sovietici in Cuba, adica 2 divizii mecanizate, toate avioanele de lupta, rachetele AA si 24 de instalatii de lansare a rachetelor balistice, 42 de rachete R-12, 45 de focoase nucleare. Separat, a fost derulata operatiunea Kama care urmarea constituirea unui avanpost, constituit din 7 submarine sovietice din clasa Foxtrot, inarmate cu rachete balistice nucleare, in portul Mariel din Cuba. Pe 14 octombrie 1962, avioanele de cercetare ale SUA au depistat existenta dispozitivului militar sovietic si alarmat de amplasarea rachetelor balistice la mica distanta de SUA, presedintele John Kennedy instituind o blocada navala totala in zona, fapt ce a condus la celebra criza a rachetelor, incheiata cu retragerea sovieticilor din Cuba.

Datorita ruperii relatiilor cu sovieticii 1969, acestia au refuzat sa mai furnizeze Chinei o parte din detaliile tehnologiei de fabricatie a rachetei R-12. Prin urmare, China a decis sa dezvolte singura o racheta asemanatoare lui R-12, pe care a denumit-o Dong Feng 3 (DF-3), capabila sa loveasca principalele facilitati militare ale SUA din Filipine: baza aeriana Clark si baza navala Subic Bay. Testele de lansare au inceput in 1969, racheta acoperind o distanta maxima de 2.500 km si intrand in inzestrarea armatei chineze in 1971. In total,  fabrica nr. 211 a construit peste 200 de DF-3, inzestrate cu focos nuclear, care cantarea 2.000 kg. Rachetele DF-3 au inzestrat 3 brigazi apartinand corpului 2 artilerie, fiind retrase in 1971. O varianta imbunatatita numita DF-3A, cu raza de actiune de 3.000-4.000 km, a fost introdusa in inzestrare in 1981. Au fost fabricate circa 100 de DF-3A, echipate cu focos nuclear si 120 cu incarcatura clasica, dintre care 60 au fost exportate Arabiei Saudite in 1987.

Sovieticii au sesizat modificarea rachetei Redstone de catre americani, prin marirea diametrului sau transformand-o in Jupiter, si au facut acelasi lucru in 1958 cu R-12 devenita R-14 (SS-5 Skean in cod NATO). De reproiectarea rachetei s-a ocupat Mikhail Yangel in cadrul fabricii de la Krasnoyarsk din Ucraina. Astfel s-a reusit marirea volumului de carburant si comburant de la bord, dubland bataia (4.500 km) si obtinand cea de-a 3-a racheta balistica sovietica cu raza medie de actiune. Lansarile cu R-14 au inceput in 1959 si, in februarie 1961, rachetele au intrat in inzestrarea armatei.

Racheta R-14 avea lungimea de 24 m, diametrul de 2,4 m, cantarea 86 t (din care 79,2 t era combustibil) si era inarmata cu un focos nuclear de 2 MT, cantarind 1.500 kg. Propulsia era asigurata de 1 motor RD-216 cu 2 camere de ardere, cu dimensiunile 2,2 x 2,4 m, cantarind 1.350 kg. Motorul functiona 170 secunde, dezvolta 151.796 kgf, imprimand rachetei o viteza de 17.000 km/h (4,73 km/s). Rezervoarele contineau dimetil hidrazina si acid azotic, substante hipergolice care, intrate in contact, se aprindeau singure. Aceasta solutie permitea oprirea si repornirea repetata pe traiectorie a motorului. Rachetele R-14 au fost retrase din inzestrare incepand din 1983. Racheta R-14 a primit si a 2-a treapta devenind Cosmos-3, utilizata incepand din 1964 pentru plasarea pe orbita a satelitilor militari sovietici.

Incoming search terms:

• viteza rachetelor spatiale (4)
• rachete balistice (4)
• despre rachete (3)
• rachete nasa (3)
• pilot valentin vasilescu (2)
• viteza rachete (2)
• rachete aa americane (2)
• Divizia 43 artilerie rupere (2)
• Un roman care zboara cu precizia unui ceas elvetian (2)
• motoare nucleare pentru rachete (1)