Vizita…

-Poveste de aerodrom relatata de  General Maior Aviator® Constantin Mereu-

Cu sprijinul lui Ionut Rites.

Era in vara anului 1968, o vara ca oricare alta. Pe atunci ma aflam pe   aerodromul Deveselu, incadrat la escadrila a-II-a ca pilot sef pe avionul MIG-21 RFM. Locuiam  la blocurile de familisti in padurea de stejar, la un kilometru si jumatate de unitate in partea dreapta a soselei Caracal – Corabia inainte de kilometrul 6, eram aproximativ 120 de familii, piloti, tehnicieni, statmajoristi din unitatea de aviatie.

De doi ani aveam si incalzire centrala. Vara era frumos avand la indemana langa Casa Armatei un bazin de inot, raiul copiilor nostri care se balaceau cat era ziua de mare. Acesta a fost construit cu forte proprii, ajutati de  o subunitate de geniu care se afla pe aerodrom pentru construirea unor biute in vederea adapostirii avioanelor, de primaria orasului Caracal si directorul silozului de langa gara care ne-a dat cofraje, fier beton si altele. Toate acestea numai la interventia si cu relatiile Comandantului unitatii Col. Mihaita D. Vasile de altfel un om foarte energic si hotarat in activitatea sa. El a fost ajutat de loctiitorii sai pentru zbor – Col.Griober Petre si col. Sandu Iordan , primul fiind cel care a condus tot timpul santierul de lucru. Ei au avut la dispozitie ca mana de lucru voluntari din randul locatarilor de la blocuri care participau in timpul liber.

Asa se face ca familia mea care locuia intr-un apartament cu trei camere (atunci aveam numai un singur baiat) eram vizitati de multe ori de catre neamurile noastre (eu am sase frati si surori iar sotia trei)

Imi amintesc ca pe 20 august zburasem si stiu ca aveam in vizita pe sora mea Mari cu sotul ei Mihai Caton (pe langa faptul ca era cumnat imi era si prieten). Dupa ce am sosit de la unitate imi spune sotia ca am primit o telegrama de la Nicu (un alt frate al meu) prin care ne anunta sosirea in aceiasi zi cu un tren de seara, el fiind intr-un circuit cu tanara sa sotie. M-am bucurat foarte mult, aveam prilejul sa-i cunosc sotia deoarece nu am putut merge la oficierea casatoriei lor si sa petrecem cateva zile avand in vedere ca se apropia 23 august cand aveam cateva zile libere. Impreuna cu cumnatul ne-am sfatuit cum sa-i intampinam la gara Caracal, ei nestiind cum sa ajunga la Deveselu si nici cu ce, autobuzele nu circulau decat pana la orele 20,30 iar ei soseu la 21,50 iar de masina personala nu putea fi vorba pentru ca pe atunci nu aveam asa ceva.

Am asteptat la sosea o ocazie pentru a ajunge in oras, norocul nostru a fost ca  cetateanul pe care l-am oprit s-a oferit sa ne aduca inapoi de la gara, altfel ar fi fost greu pentru ca pe atunci in Caracal se aflau numai doua taxiuri.

Au venit la timp si am reusit sa ajungem acasa foarte repede. Stiind ca a doua zi nu voi zbura am vrut sa ne intindem la un pahar de vorba dar au refuzat spunand ca sunt obositi si ca vom avea timp suficient zilele urmatoare si cred ca a fost bine veti vedea de ce.

Personal intodeauna m-am inteles foarte bine cu rudele atat cu cele din partea sotiei cat si cu cele din partea mea si atunci cand veneau la noi le spuneam de la inceput ca n-am sa pot sa stau cu ei tot timpul eu fiind ocupat cu serviciu, asa ca si in acesta seara le-am spus ca a doua zi voi avea de lucru si dupa amiaza fiind in perioada de pregatire pentru examenul de grad (maior)

A doua zi am plecat normal la unitate cu o tinuta lejera, in bluza cu epoleti si o mapa in care aveam ca de obicei ceva de scris, o carte de citit si altele. Initial, la intrare in unitate nu am observat nimic deosebit, dar dupa ce am iesit de la popota plecand spre platoul de adunare am vazut o forfota deosebita, masini, autobuze, microbuze trase pe artera principala si am aflat ca este adunare pe garnizoana (Deveselu) adica vor participa si celelalte unitati dislocate pe aerodrom in afara de Regimentul de Aviatie.

Pe platoul de adunare oamenii discutau ca probabil este o convocare. Cand insa a aparut comandantul regimentului, colonelul Mihaita Vasile cu centura si diagonala cu pistol la sold – tinuta neobisnuita pentru aerodrom, am inteles ca se petrecea ceva iesit din comun. Intr-adevar, cel ce primise raportul a anuntat ca trupele Tratatului de la Varsovia, cu execeptia celor romane, au intrat in Cehoslovacia sa inlature pe cei care “dadusera o lovitura de stat”. Fata de aceasta situatie s-a decretat stare de necessitate pe intreg teritoriul tarii care pentru regiment consta in trecerea Serviciului de lupta intr-o treapta superioara, dublarea acestuia, incazarmarea tuturor cadrelor si altele. Pentru noi comandantul a dat ordin comandantilor de subunitati sa ia masuri pentru asigurarea cazari subordonatilor, a pus la dispozitie autobuze pentru cei care locuiesc in oras in vederea aducerii de acasa a valizei de alarma avertizandu-ne ca nu stim cand vom mai pleca acasa. A precizat pentru personalul navigant ca cei care actioneaza ziua vor ramane pe aerodrm iar cei de noapte vor sta la blocuri cu un autobuz la dispozitie in caz de urgenta. Schimbul se va executa la 12 ore seara si dimineata. In continuare a ordonat ca Mr. Vuc Mircea, Mr. Cretu Constantin, Cpt. Mereu Constantin si Lt.Maj. Popa Aristotel sa ia microbuzul care ne astepta pentru deplasare la Celula de alarma unde vom primi o misiune.

Soferul a demarat in tromba. Nici nu am coborat bine din masina ca am fost luati in primire de locotenent-colonelul Zaharescu Sergiu din comanda regimentului, ce  ne-a facut o scurta prezentare a situatiei si a misiunii noastre. Aveam avioanele pregatite pentru lupta, echipate cu rachete. Trebuia sa decolam pe celule si sa executam adunarea formatiei sub plafon si trecerea deasupra in formatie stransa, fara a mai tine seama de schemele de spargere a plafonului cu formatia. Rapoartele radio sa fie executate numai de capul formatiei iar ceilalti numai sa verifice iar daca au ceva deosebit sa vina la aterizare. Formatia se va mentine pana laTimisoara pe aerodromul Giarmata, capul formatiei va limita la maxim convorbirile radio. Se luau aceste masuri pentru a da impresia ca se deplaseaza un singur avion motivul fiind lesne de inteles datorita situatiei create. Trebuia sa executam serviciul de lupta pe aerodromul Giarmata completand fortele existente pe aerodrom, destul de reduse datorita dislocarii acestui regiment pe aerodromul Alexeni in vederea participarii la parada militara cu prilejul zilei de 23 august. Dupa aterizarea noastra, colonelul Brujan, loctiitorul pentru zbor al unitatii, ne-a organizat  “Serviciul de lupta”, iar ca urmare – permanent se aflau gata de decolare doua avioane, pilotii erau in cabina pe receptie. Celelalte forte erau in apropierea aeronavelor  gata de interventie.

Auzeam cand eram pe receptie multe convorbiri radio in limba rusa si ne  gandeam “oare rusii nu stiau ce armament de bord avem, nu cunosteau frecventele noastre radio si altele”? Cu toate acestea, nu am observat nici o retinere din partea pilotilor nostri si indiferent ce ar fi fost, oricare dintre noi ar fi decolat fara ezitare pentru indeplinirea unei misiuni.

In afara de acest serviciu, in una din nopti am avut si alte emotii, la aproximativ ora trei, fiind inca intuneric, un soldat ce se afla in post a inceput sa bata speriat in ferestrele tehnicienilor strigand ca vin niste tancuri . A creat la inceput putina deruta pana ne-am lamurit, dupa ce am luat legatura cu punctul de comanda ce ne-a linistit, spunand ca sunt baterii de artilerie antiaeriana senilate, sosite pentru apararea aerodromului.

Trebuie sa mentionez ca sotia mea si rudele venite in vizita la noi au aflat de plecarea mea laTimisoara de abia la noua seara cand sotia a intrebat un pilot care era vecin cu noi “ Dar sotul meu cat mai are de gand sa stea la unitate ?” la care colegul a intrebat-o : nu stiti? – ce sa stiu ? – sotul  dumneavoastra a decolat de dimineata si acum este la Timisoara si nu  se stie cat va sta acolo .

Asa era atunci la noi, familiile nu stiau mai nimic din ce se intampla in unitate pentru ca la blocuri nu exista  decat un telefon la Casa Armatei care era folosit in principiu pentru urgente sau in probleme de serviciu.

Dupa terminarea paradei militare de la Bucuresti, care in acest an a fost putin mai deosebita si dupa aterizarea pe aerodromul Giarmata a celor dizlocati pe Alexeni, comandantul regimentului de atunci colonelul Puiu Dumitru a ordonat echiparea si pregatirea urgenta a avioanelor pentru lupta si ne-a trimis acasa in aceleasi conditii ca la sosire.

Cand ne-am prezentat in punctul de comanda la Deveselu, am raportat comandantului de executarea misiunii, acesta a privit la ceas si a ordonat: Este ora 15.00 aveti microbuzul la dispozitie sa va deplasati la blocuri, la familii dar voi sunteti de “noapte” asa ca la 17.2o sa fiti la autobuz pentru deplasare la aerodrom in vederea executarii serviciului de lupta.

Am salutat raportand ca am inteles.

Cand am ajuns acasa ai mei erau la masa deja bine dispusi:” Ce bine ca ai venit sa ciocnim un pahar”, la care eu le-am spus ca nu pot ciocni decat cu un pahar cu sifon pentru ca in mai putin de doua ore trebuie sa fiu la unitate.

Aceasta intamplare dintre multe altele mi-am amintit-o deseori povestind-o multora.

Vizita rudelor nu a fost asa cum am fi vrut noi dar asta nu ne-a impiedicat ca in scurtele pauze sa discutam si sa petrecem timpul cat mai placut. Dupa cateva zile musafirii au plecat iar noi am ramas cu ale noastre. De emotii mai tari n-au fost scutite nici familiile noastre. Intr-o seara s-a ordonat sotiilor noastre sa stinga toate luminile, sa iasa in fata blocurilor cu copiii si o bocceluta cu strictul necesar. Aceasta in urma unor informatii ca bulgarii  ar fi trecut Dunarea la Corabia si se indrepta spre Caracal. Se avea in vedere evacuarea famiilor in cazuri deosebite. In continuare pana la 4 octombrie cand am plecat la ”examenul de grad “ nu am dormit acasa decat o singura noapte. Asta era viata de aerodrom si nu degeaba la plecare fratele meu Nicu i-a spus cumnatei “Nu-i usor sa fii pilot si nici sotie de aviator.

Pentru cei care sunt interesati de aceasta perioada pot cauta in  revista DOSARELE  ISTORIEI Nr.9 din anul 2001 la pagina 50 articolul: Episoade mai putin stiute din vara fierbinte a lui1968. FORTELE AERIENE ROMANE SI CRIZA CEHOSLOVACA.

 

Incoming search terms:

• Aerodromul deveselu (18)
• constantin mereu (5)
• povesti de aerodrom (3)
• rites ionut (3)
• mereu constantin (2)
• deveselu mig (2)
• deveselu (2)
• col griober (2)
• aviație/caracal (2)
• aerodromul deveselu istoric (2)