Jurnal de bord: Prin Nepal cu parapanta ( III )

Namaste!

Nu este chiar o jungla, asa o numesc ei; este mai degraba un sat la munte cu case rare cum e si la noi. Cele doua zile de stat acolo se puteau comprima lejer intr-una singura. Samten nu stia ce putem noi, si tot timpul a fost ingrijorat sa nu fim prea simandicosi, iar noi eram putin ingrijorati de ce inseamna jungla pentru ei. Lucrurile s-au potrivit, transformandu-se intr-o iesire de relaxare (v-ati obisnuit cu acest termen). Astfel am schimbat putin aerul de Pokhara – ne-am trezit intr-un loc foarte linistit, la tara, loc de departe mult mai autentic decat ce am vazut pana acum. Am facut trei ore pana la cabana la care trebuia sa ajungem, iar de acolo ne-am mai plimbat. Muntele pe care am urcat se numeste Dampus, si dupa o apreciere personala are 1500 m. Initial trebuia sa fim patru cu tot cu Samten, dar ne-am strans noua (Rudi, Crinu, Radu, eu – romani, Peter, Zoran – sarbi, Samten – tibetan, Ana, Masha – rusoaice).

“Foarte greu de supravietuit in jungla asta”. Trepte din piatra pana sus, mici chioscuri amenajate in casele oamenilor si Samten care “taia aerul” in fata noastra ca sa nu ne ranim. Apropos de treptele din piatra: e uluitor – nu pot sa-mi imaginez cata munca au facut oamenii de’a lungul timpului sa construiasca aceste carari. Ei, asta nu e nimic; baietii care s-au intors de pe Mardi Himal mi-au spus ca sunt astfel de trepte pana la ultima tabara de baza. Asta aduce oarecum a civilizatie – insa bomba este urmatoarea: in casele acestea ei produc gaze pentru gatit din balegar. Desi au mai aparut si constructii cu materiale moderne, majoritatea sunt, cum le numim noi, eco in adevaratul sens al cuvantului. Va spuneam intr-un articol de la inceputul calatoriei ca imi pare rau dar ca nu am timp sa ma abat din zona turistica; acum dupa ce m-am abatut, mi-as dori sa o fac si mai mult – cine stie….

Autobuzul ne-a dus la Tibetan Camp unde am mancat si ne-am pregatit pentru luat, din nou, in plin agitatia Lake Side-ului din Pokhara. Va doresc o seara linistita, si va spun la revedere pana peste cateva zile.

Namaskar, Florin

sursa : florinpalade.ro