Un tanar planorist din Deva a trimis in spatiul cosmic o nava din lego

“Nu cred că părinții mei au zburat vreodată”, îmi spune Raul Oaida, un tânăr de 18 ani din Deva care, recent, a reușit să lanseze o navetă specială de jucărie în stratosferă, filmând toate etapele trecerii prin staturile atmosferei cu o cameră video.

La vârsta lui, încă mă chinuiam să fac un avion de hârtie care să zboare din penultima bancă, în care stăteam, până aproape de prima. În schimb, Raul, elev în clasa a 12-a la un colegiu cu profil tehnic din Deva si planorist la Aeroclubul Teritorial din aceeasi localitate, are deja în palmares câteva realizări cel puțin interesante: motoare cu aburi și chiar un motor cu reacție, toate făcute de mâna lui, din ce a învățat, în mare parte, pe internet.

Nu o spune deschis, dar nu are gânduri de a da la facultate. Nici măcar ingineria aerospațială de la Politehnică nu-l prea tentează. Se pare că, în mintea lui, hotărârea e luată. Gândurile sale se îndreaptă mai degrabă spre o afacere. Dar și spre pasiunea sa: zborul. Sau poate pe o simbioză fericită între cele două. Vorbim pe larg despre ultima sa realizare: înălțarea la 35 de kilometri altitudine a unui ansamblu balon-încărcătură și recuperarea lui.

Raul Oaida și micuța sa navetă de Lego

Ultima navetă a fost de Lego

Îl întreb mai întâi ce l-a determinat să trimită o jucărie la asemenea altitudine, căci încărcătura de care vorbeam constă într-o navetă spațială construită din piese Lego și o cameră video. “E singurul program spațial pe care mi-l puteam permite”, îmi spune el simplu.

Piesele Lego “sunt din magazin, un set costă 150 de lei”, le-a îmbinat atent, apoi le-a lipit și cu Poxipol, ca să fie sigur. A ales naveta deoarece NASA tocmai a renunțat la aceste vehicule de călătorie în spațiu (anul trecut, în iulie, naveta Atlantis a terminat cu succes ultima sa misiune), iar, simbolic vorbind, prin gestul său a demonstrat că navetele încă pot ajunge în spațiu. Imaginație de adolescent pasionat de știință, nu are cum să nu-ți placă. Se mai gândise la ursuleți de plus, la personaje din Muppets, dar a rămas la ideea cu naveta.

Balonul cu care a fost lansată naveta de Lego, la 31 decembrie 2011

A lansat în Germania. Românii s-au fâstâcit

Pentru astfel de idei extreme ai nevoie de aprobări. Mai întâi, Raul Oaida a cerut o astfel de aprobare statului român, care s-a codit ceva vreme, până când tânărul s-a “simțit” să renunțe. Dar nu a renunțat și la ideea sa. A cerut o aprobare în Germania, stat care se pare că are mai multă grijă de pasiunile oamenilor. “Am dat un telefon și în șapte zile mi-a venit aprobarea”, spune el. Aprobarea e necesară pentru ca marile și micile companii de zbor să știe că, la ora X, prin zona Y, trece un balon meterologic.

Așadar, înălțarea a fost asigurată de un balon meteorologic, cu cinci metri cubi de heliu. La urcare, întrucât presiunea atmosferica scade odată cu creșterea altitudinii, balonul a crescut întruna, ajungând ca, la 35.000 de metri, să aibă un diametru de 9 metri. Camera care înregistra, un Go Pro (genul de cameră folosită de pasionații de sporturi extreme, pe care sportivii și-o instalează pe cască), a fost atent izolată, pentru că avea de trecut de la temperaturi foarte ridicate la unele foarte scăzute, chiar și de -50 de grade Celsius.

Ajuns în stratosferă (strat atmosferic superior, care începe de pe la 11 km altitudine), balonul era pe cale să se spargă. A făcut-o atunci când a atins altitudinea de 35.000 de metri, spune Raul. Apoi, a început să coboare, cu viteze care au ajuns chiar și la 500 de kilometri pe oră.

Experimentul costă 2.500 de dolari. Banii au venit de la un australian

Cu ajutorul unui program disponibil pe internet a calculat, în funcție de direcția și intensitatea curenților de aer, cam pe unde ar ateriza balonul, pentru a recupera încărcătura. “Am avut noroc, cu o adiere un pic mai puternică ajungea în Cehia”. Până la urmă, încărcătura a aterizat cu bine și a fost recuperată la 240 de kilometri sud-est de locul lansării. De la lansare până la recuperare au trecut cam 6 ore.

Cum face parte dintr-o familie care nu se poată lăuda cu venituri grozave, tânărul nu și-ar fi putut permite nici măcar un astfel de experiment. Pentru a încerca o astfel de lansare ai nevoie de circa 2.500 de dolari. “80% din sumă mi-a fost oferită de un australian, pe care l-am cunoscut pe Twitter. Apoi am conversat cu el pe Skype și i-a plăcut ceea ce îmi doream”.

În final, îl rog  să mă țină la curent cu realizările lui, pare un băiat promițător, talentat și grozav de ambițios. Îmi răspunde, pe limba sa de hunedorean: “La cât îs de pasionat/determinat sigur mai auziți de mine “.

Sursa: greatnews.ro