Concursul Pilot Magazin #2. Cred ca atunci m-am imbolnavit

 Cobor buimac din autobuz, ma potopeste zumzetul vocilor celorlalti, uimire, neincredere,   abia acum vad ca suntem pe un camp, autobuzul a oprit la cativa metri de aripa unui avion, este un avion urias, cu totii ne adunam sub aripa sa umbroasa, este vara, soarele arde cu putere, este mijlocul zilei. Ma cuprinde un soi de ameteala ciudata, nu stiu unde sa ma uit mai intai, nu am destui ochi,  pasesc aproape cu spaima langa o roata uriasa, roata e mai inalta ca mine, si foarte lata, o adulmec, miroase iute, mirosul seamana cu cel al motocicletei tatalui meu, cand sta pe butuci, cu capacele de la motor desfacute.

Din butucul rotii pleaca furtune si cabluri, serpuiesc in sus, pe un picior de fier lucios, se pierd in golul negricios cascat sub aripa, in spatele motorului, mai in fata, prinsa de motor, elicea atarna uriasa, sub tablele rotunjite ale motorului sclipesc amenintator alcatuiri complicate, negre, lucioase, mirosuri nemaisimtite de mine nu stiu de ce imi inmoaie genunchii…

            Am uitat sa va spun, aveam aproape 6 ani,  tatal meu, pe vremea aceea director de scoala intr-o comuna buzoiana, organizase un zbor cu avionul pentru copiii din scoala lui.

 Nu mai vazusem niciodata un avion de aproape, m-am dat inapoi, abia de departe am putut vedea cu adevarat avionul, lucea argintiu, aripile erau foarte lungi si late, avea doua motoare, se odihnea linistit pe coada, geamuri patrate gaureau trupul de peste nituit, in cabina din fata vedeam miscandu-se nelamurit oameni. Acum as indrazni sa spun ca era un Li-2, versiunea ruseasca a avionului DC-3. Strigatul suparat al tatalui meu m-a trezit, m-am alaturat grupului, doi oameni in uniforma impingeau un fel de scara pe iarba, au fixat-o la usa rotunjita din partea stanga, unde eram noi, autobuzul ne-a improscat cu un jet de fum urat, intepator si s-a indreptat catre o latura a magaziei uriase vopsite in gri, din spatele avionului, avea  foarte multe geamuri acoperite de praf magazia aceea si niste usi cu adevarat uriase, prinse de sine de cale ferata.

            Ne-am asezat in coloana, eram fara astampar si temator in acelasi timp, in capul scarii aparuse o femeie draguta, era imbracata in albastru, zambea si isi plimba privirea peste noi, ne-a facut apoi semn si am inceput sa ne miscam catre scara, am pasit si eu, treptele erau inalte si fosneau cantator sub talpi, scara era argintie, de culoarea avionului, am trecut prin usa ovala, m-am uitat in stanga mea, privit din interior capatul din spate al avionului se rotunjea ca un ou, lipiti de peretele rotunjit stateau nemiscati doi soldati, in uniforme verzi si cu epoleti albastri. Am privit apoi in dreapta, scaune multe, mirosuri ciudate, noi pentru mine, zarva vesela de jos pierea sugrumata de ceva tainic, in avion auzeam doar soapte si fosnete, au inceput apoi clantanituri de fiare, fiarele acelea erau tot argintii si erau prinse de capetele unor curele, dar curelele nu erau din piele cum avea tata la pantaloni, ci din panza groasa, verzuie, capetele se uneau unul cu altul si te prindeau de scaun. Cineva mi-a aratat cu degetul un loc gol, m-am grabit sa ma asez la geam, eram in spatele aripii stangi, inghiteam cu nesat senzatii noi: mirosuri, zgomote, leganatul abia simtit al masinariei in care paseau cei ce urcau pe scara argintie. De sub aripa a iesit un mecanic in salopeta neagra, tragea dupa el ceva ca doua genti de fier, a disparut undeva dupa coada avionului…

            Filmul acelor clipe se mai rupe, imi amintesc ca ne-a speriat un tiuit puternic, apoi motorul din partea mea a inceput sa stranute zgaltaind aripa, mult fum, elicea s-a miscat un pic si a apoi a disparut, dupa care a inceput sa se invarta invers, apoi iar a disparut, tot corpul avionului a inceput sa vibreze puternic, femeia cea draguta a trecut pe la fiecare, mi-a strans cureaua si m-a intrebat ceva, nu am inteles ce, am dat prosteste din cap, a trecut zambind mai departe, avea unghii lungi si foarte rosii, apoi zanganitul motoarelor s-a transformat in tunet, avionul s-a miscat incet, apoi ne-a zgaltait o vreme pe camp, cam asa ma clatina caruta lui nea Costica cand ducea saci la moara si il induplecam sa ma lase sa stau in varful carutei, tronand periculos pe multimea de saci cu graunte; un gol puternic in stomac, in jurul meu se aud tipete si vaiete, avionul nu se mai zgaltaie, ma uit pe geam tulburat la culme, inima imi bate nebuneste, sunt zbarlit tot, pamantul fuge departe sub noi, zburam, soarele aureste aripa stanga, avionul se apleaca pe partea mea, sub noi se vad alcatuirile de jucarie ale Buzaului, undeva pe un camp vantul rupe fumul si aburii unui tren, sunt pierit de fericire, avionul cade si se ridica, simt un pic de rau, ma uit in jur, toti sunt gramada pe geamuri, in spatele avionului cei doi soldati stau nemiscati, ma uit cu atentie la ei, nu fac nimic, nu au nimic in maini, nici o maneta, isi tin mainile adunate la spate, in spate mai sunt cateva scaune libere oare de ce nu stau jos?

Mi s-au infundat urechile, abia se mai aude zgomotul motoarelor, inghit si urechile imi paraie dureros la fiecare inghititura si motoarele se aud iarasi tare, apoi dupa o vreme femeia in albastru vine printre scaune cu o tava cu bomboane, spune ca sunt contra raului de avion, imi da si mie una; o scot din celofan si o bag in gura, are un gust rau, lesios, abia ma stapanesc sa nu vomit, nu-mi place deloc, o scot din gura si nu stiu ce sa fac cu ea, mi-e rusine sa-i dau drumul pe podea, podeaua e acoperita cu un covoras frumos, ca in casa parintelui Brebenel, asa ca o bag in buzunarul de la pantaloni, desi e tare lipicioasa…

            Nu stiu cat a durat zborul, as fi vrut tare mult sa vad ce fac oamenii din cabina din fata, erau dincolo de o usa inchisa, au oare un volan, ca nea Milica la basculanta, sau manete ca la tractorul pe senile care netezeste vara prundul garlei, as fi vrut sa-i vad pe acei oameni, sa-i aud vorbind, nu s-a intamplat, usa lor a ramas inchisa tot timpul, avionul a inceput apoi sa coboare, simteam tot mai puternic golul din stomac, am trecut la cativa metri peste o sosea, busitura zdravana a rotilor pe campul cu iarba, avionul ne duce repede-repede langa magazia cea mare, intoarce, se opreste, apoi motoarele se opresc si ele. Coboram cu totii pe iarba prafoasa, cativa tusesc si vomita, rasete si minunare, dinspre motoare vine miros puternic de motocicleta, dar mai usturator si mai inecacios.

            Orbit de lumina soarelui, m-am urcat buimac, neintelegand ce mi s-a intamplat, in autobuzul vechi ce ne adusese acolo si am mai privit odata avionul, abia ghicindu-se prin norul de praf starnit de rotile autobuzului.

Si imi mai amintesc ca toata noaptea am visat avioane, erau multe avioane si toate luceau argintii si miroseau ca motocicleta, si m-am apropiat fericit de cel cu care zburasem ieri, l-am recunoscut, desi nu stiu cum pentru ca toate erau la fel, am intins mana sa-i ating roata, atunci motoarele lui au pornit, si pacaneau ca motocicleta tatei, elicile insa au ramas nemiscate, m-am trezit gandindu-ma cu parere de rau ca s-a stricat ceva la avion, nu eram langa avionul cel argintiu, eram in pat, iar in curte se auzea motocicleta, inganata de cocosul cu seceri albastre in coada, tata se pregatea sa plece la scoala…

            Imi era tare dor de avionul cel argintiu, mi-au dat lacrimile de tristete.

Cred ca atunci m-am imbolnavit…

Sorin Stan, iunie 2012

Incoming search terms:

• ce inseamna cand visezi aripa unui avion (1)
• povesti de zbor (1)