Vargyasi Benedict este un pensionar de 62 de ani, fost strungar si unul dintre putinii acordeori de orgi bisericesti care se mai gasesc pe la noi, poate chiar in Europa. Avand un simt tehnic dezvoltat si o nemarginita pasiune pentru zbor, simpaticul domn s-a apucat, inspirat inca din anii ’60 de revista “Sport si Tehnica”, sa isi construiasca propriul girocopter. Asta inseamna ca, in spatial aerian al Romaniei va pluti in curand un al doilea autogir, dupa cel de la Sirna.
Povestea incepe dupa mitingul aviatic de la Bobocu, atunci cand ne-am adunat o mica gasca de zburatori la Sirna, sa incingem un gratar, sa bem un suc rece si sa povestim.
La un moment dat isi face aparitia un domn, venit la invitatia girocopteristului de pe aerodromul prahovean. Pe numele sau Vargyasi Benedict, un individ trecut de prima tinerete, ne spune ca isi construieste in subsolul blocului in care locuieste, in Tg. Secuiesc, un girocopter! Venise la Sirna pentru a vedea un astfel de aparat de aproape, a-l analiza, admira, atinge si…zbura, caci nu mai vazuse niciodata un giro in realitate.
Dupa zborul cu aparatul visurilor sale, domnul Benedict ne invita la el acasa sa vedem ce a lucrat. Acceptam invitatia, nerabdatori sa vedem creatia omului, dar si usor sceptici, parca asteptandu-ne sa vedem doar cateva piese insirate…
Asa ca iata-ne in seara zilei de miercuri conducand spre Tg. Secuiesc. Aveam sa ne cazam noaptea la o pensiune, iar a doua zi, dis –de- dimineata, sa ne prezentam la constructorul de giro.
In dimineata zilei de joi, ne-am infiintat la locul de intalnire stabilit cu batranul Benedict. Ne conduce pe stradute inghesuite si printre blocuri vechi, pana in dreptul unor garaje si mai vechi, din lemn. Deschide una dintre usi si ne spune mandru: “Acesta este triciclul girocopterului”. Incredibil, spunem noi, gandindu-ne ca giro-ul din fata ochilor este mai mult decat ne asteptam.
In timp ce ne prezenta aparatul, domnul Benedict, de profesie strungar, ne arata lucrarea vietii sale: mecanismul palelor, construit la strung chiar de el!
- Mansa viitorului giro este de…Alouette!
- De unde pana unde v-a venit ideea sa construiti un astfel de aparat de zbor? - il intreb eu, in timp ce ma suiam la bordul viitoarei aeronave.
“Microbul zborului e vechi la mine. Prima oara m-am ridicat de la sol cu un An2, intr-o vacanta de vara, cand eram scolar. La vremea aceea, de dragul zborului, m-am angajat la Aviatia Utilitara sa ii ajut pe baieti cu incarcatul avionului cu solutii. Astfel, aveam ocazia sa zbor si chiar sa pilotez.
Mai tarziu, am incercat sa intru in aviatia militara. Am dat examen de trei ori la Bobocu si de fiecare data am picat, la matematica. Cu AN2-ul nu mai puteam sa zbor, caci au incercat prin ’87 sa fuga cu el din tara. Nu au reusit. Pentru ca voiam sa zbor in continuare, m-am inscris la Sanpetru, la planor. Nu am putut sa fac naveta de fiecare data la aerodrom, asa ca nu am obtinut brevetul de zbor.”
- Cum ati ajuns la girocopter?
“Intr-un numar din Sport si Tehnica, in 1969, am vazut un reportaj despre autogir. Mi-a ramas intiparit in minte acest gen de aeronava si mi-am spus ca ar trebui sa construiesc si eu una, candva. Acum patru ani, am luat decizia de a ma apuca de constructia unui giro si am inceput sa imi sun prietenii de la Brasov, unde stiam ca se gaseste un triciclu al unui astfel de aeronave. Intr-adevar, exista, sub forma unei gramezi de fiare, fara motor, fara articulatie pentru pale si multe altele. Le-am cumparat, transportat acasa si m-am apucat de mesterit. Intre timp am achizitionat si un motor de BMW de 1.150 centimetri cubi, suficient de puternic pentru a ridica de la sol aparatul si pe mine. Haideti sa vi-l arat”, ne spune acesta, inchizand usa garajului si conducandu-ne pe niste trepte inguste si slab luminate, ale unui beci.
- O simpla bucata de inox a luat forma unei tobe de esapament (are si filtre chiar), in mainile priceputului domn Benedict
- Cand il vedem pe cer?
“Daca reusesc sa ii gasesc pale, intr-o luna e gata de zbor.”
Dupa ce am vazut viitorul cel de-al doilea girocopter din Romania, am urcat la etajul trei al apartamentului domnului Benedict, la o cafea. Aici am aflat ca entuziastul constructor este si un apreciat acordeor de orgi bisericesti, meserie pe cale de disparitie. Tot in sufrageria lui Vargyasi Benedict am vazut si o colectie impresionanta de carti de aviatie, harti si aparatura de bord din cel de-al Doilea Razboi Mondial. Placuti impresionati, ne-am luat la revedere, cu promisiunea ca ne vom revedea la prima prerotire de pale ale girocopterului sau.
Am plecat catre un alt constructor local, despre care veti citi in viitorul apropiat. Deci, ramaneti pe frecventa!
PS: intre timp am aflat de la o cunostiinta comuna ca Vargyasi Benedict are o pensie de doar 490 de lei…
Incoming search terms:
Mesaje asemănătoare:
- Serial: Totul despre Girocopter
- Totul despre Girocopter- partea XII- Pilotarea girocopterului
- Primul meu zbor la Sfantu’
Categorie:: Editorial
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
Te pasioneaza aviatia? Iti place aceasta revista?Acum ai ocazia sa ne dai o mana de ajutor si sa ajuti la dezvoltarea ei!
L-am cunoscut pe dl Vargyasi Benedict, la Braila, cu prilejul unei interventii la orga Bisericii Catolice. DEOSEBIT OM! Articolul nu m-a surprins, pentru ca ma asteptam la asa ceva din partea lui Benedict, articolul mi-a placut si m-a bucurat ca l-a facut conoscut pe acest OM colegilor nostri din aviatie…EL a demonstrat ca nu e musai sa fii aviator pentru a iubi AVIATIA!
Te imbratisez cu drag dle Vargyasi Benedict si te astept la Braila!