Pilot Magazin in vacanta #1 | Bucuresti Otopeni – Venetia in cabina pilotilor de la Blue Air

Desi mai erau cateva ore bune pana ce trebuia sa imi iau zborul, am plecat de acasa, preferand sa stau prin aeroport. Un motiv in plus a fost si faptul ca imi picase netul. M-a vrut soarta mai devreme prin Otopeni? Nu stiu ce sa zic. Plictisitoare nu a fost asteptarea…doar mi-a accentuat nerabdarea, caci stiam ce ma asteapta.

Ora 19. Ne-am inghesuit in autobuzul care ne-a dus catre aeronava B737 la bordul careia aveam sa zburam pana in Venetia. Cobor nerabdator si urc in pasarea de fier. Ma opresc in fata sefei de cabina. Nici nu am terminat sa ma prezint ca usa de la cockpit s-a si deschis. Ma asez timid pe jumpseat si incep sa imi scot aparatura foto-video, in timp ce pilotii imi explicau procedurile de dinaintea zborului.

Gata, am primit aprobarea de rulaj si decolare. Pista Otopeniului, ce poarta pe centru urmele a zeci de mii de aterizari si decolari a inceput sa galopeze pe sub noi (sau noi pe ea?). Ne desprindem. Facem un viraj lin, sa nu stresam pasagerii si lasam pistele Otopeniului undeva la ora 3. La ora 9 avem Bucurestiul. De aici, de sus, de la cateva mile de deasupra lui, totul mi se pare  perfect. Orasul aflat sub mine, care nu are nimic special cand il strabati pe jos, arata chiar magnific acum, mai ales in fundalul luminii portocalii a soarelui care se pregateste sa apuna.  Noi nu ne oprim insa aici. Urcam…pana la 34.000 de picioare, vreo’ 11.000 de metri.

Pe drum ne-am mai intalnit cu alte cateva avioane care au trecut la doar cateva mile pe sub noi sau pe deasupra noastra

Pe scaunul din stanga, pe locul comandantului, care astazi face partea de comunicatii a zborului, se afla Zarioiu Cristian. Are 8.500 de ore de zbor iar Blue Air este a treia companie pentru care zboara. Si-a inceput cariera de pilot cu parasutismul, a zburat si la aviatia sportiva iar in cele din urma a ajuns la linie.

Pe scaunul din dreapta, pe locul copilotului, care astazi se ocupa de pilotaj, se afla Ciprian Lazar. Are 2.000 de ore de zbor, doar in cadrul Blue Air. Si-a inceput activitatea de zbor in America, avand un job doar pentru a isi plati scoala de piloti.

Un aspect foarte important si interesant pe care l-am aflat in timpul sederii in cabina a fost gradul de siguranta oferit de “micutul”  Boeing. Zic micutul pentru ca este cel mai mic model de Boeing din flota Blue Air-ului. Ce se intampla daca se opresc motoarele, intreb eu? Raspunsul e evident: planam. Dar cat? Cam 15 kilometri in fata, de la o inaltime de 1.000 de metri. De la 11.000, la cat ne aflam in momentul respectiv, am putea parcurge astfel fara probleme 165 de kilometri. Nu e rau, nu?

Mai povestim una alta, mai oprim alimentarea dintr-un rezervor pentru ca motoarele sa traga din celalalt, sa echilibram avionul, mai facem cateva poze si….cu 20 de minute mai devreme decat scria pe bilet…iata-ne pe finala la Venetia. Explicatia e simpla: timpul de zbor de pe bilet contine si o marja de siguranta care  acopera o eventuala asteptare la decolareaterizare, sau alte “frane” care pot sa apara pe traseu. Daca totul merge “ca uns”, cum a mers astazi…se ajunge la destinatie mai devreme decat scrie pe bilet.

Apusul se vede de-a dreptul spectaculos in fundalul intinderilor de apa.

Am zburat 1 ora si 25 de minute si am “ars” 4 tone 300 de kerosen.

Aterizam.

- Ce parere aveti de pasagerii care aplauda dupa ce aterizati?, intreb eu

-De cele mai multe ori nu ii auzim. Nu ne deranjeaza, dar nici nu ne incanta in mod deosebit, imi raspund partenerii de drum. Conteaza foarte mult si contextul in care aplauda. Daca s-a aterizat in conditii mai dificile de zbor atunci chiar este un motiv de aplaudat. Dar nu multi isi dau seama de asta, imi raspund acestia.

Pasagerii incep sa coboare si sa urce in autobuz. In fundalul claxoanelor soferului care ma astepta sa urc, fac o ultima poza unui echipaj de oameni frumosi si profesionisti.

Va multumesc pentru experienta pe care mi-ati oferit-o!

Incoming search terms:

• ciprian lazar pilot (1)
• zarioiu cristian (1)