Au trecut patru ani de la pierderea celui mai bun acrobat al Romaniei. Sa ne amintim cu totii de “Misu” si de maiestria lui

Eram un “copil” la vremea aia…Locuind in Bragadiru,  deseori, cand auzeam Extrele pe cer incalecam bicicleta si ma duceam sa-i admir pe baieti. Imi placeau evolutiile acrobatice ale tuturor, insa, la cele ale lui Misu nici nu clipeam.

Tin minte ca abia asteptam mitingul dedicat Zilei Copilului din 2009. Cu o seara inainte de eveniment, stateam la calculator, cand…ma striga mama: Sebi, vino repede, a fost un accident aviatic la Clinceni. Sar imediat din scaun si ma postez in fata televizorului. In primele minute nu am inteles nimic, nici macar ce avion fusese implicat in tragedie. Fiecare spunea altceva, astfel incat nu intelegeam nimic concret. Dupa aproape o ora aveam sa aflu ce s-a intamplat, la cativa kilometri de casa mea: cel pe care il admiram mereu pe campul de zbor pierise la mansa avionului cu care ne incanta de fiecare data. Nu imi venea sa cred, nu avea cum sa se intample asta, dar…Mihai Dobre Ţone plecase să zboare cu îngerii, într-un mod nedrept, la doar 23 de ani.

A fost un tânăr pilot aflat în plină ascensiune. Era cel mai bun pilot de acrobaţie din ţară, multiplu campion naţional, trebuia să participe la Campionatul mondial de zbor acrobatic, era comandantul Aerodromului Clinceni, voia să se căsătorească şi să devină pilot de linie. Zborul i-a fost curmat brusc, în urmă cu patru ani, la 5 iunie 2009.

În aviaţie există o expresie, „Escadrila cerurilor a mai chemat un  înger!”, spusă atunci când un pilot ne părăseşte pentru totdeauna. Omul dispare ca entitate fizică, însă rămâne legenda, iar suma tuturor lucrurilor bune şi a performanţelor atinse de acesta în viaţă ne vor ghida şi inspira pe noi în continuare. Aşa s-a întâmplat şi cu multiplul campion naţional de acrobaţie aeriană, Mihai Dobre Țone, dispărut fulgerător, în urmă cu fix patru ani, la orele 20.00, la aerodromul Clinceni, din sudul Capitalei. Executa un exerciţiu de rutină pentru un pilot de valoarea sa când s-a produs dezastrul.

Avionul, un Extra 300L înmatriculat YR-EWD, era dus pe direcţie verticală până în limită de viteză, după care urma să intre în vrie, într-o serie de “răsturnări”. Mihai urma să redreseze aparatul când se apropia prea tare de sol. Ceva, însă, a împiedicat acest lucru şi avionul s-a prăbuşit de la 600 de metri. Totul sub ochii lui Petru Ţone, tatăl pilotului, exact omul care l-a învăţat tainele zborului.

Sa ne reamintim randurile scrise de catre cel mai bun prieten si coleg al sau, totodata si ultima persoana cu care a schimbat ultimile cuvinte prin radio, Catalin Prunariu.

“Sunt două săptamâni de când sunt la simulator şi un mail de la Luci îmi re-trezeste fiori pe care nu aş mai dori niciodată în viată să-i mai simt. Mă roagă să scriu câteva cuvinte depre Mişu, cel pe care l-am văzut facându-se una cu pamântul impreuna cu avionul lui, YR-EWD in seara zilei de vineri 05.06.2009. Sunt două săptămâni în care am încercat să pun într-un colţ îndepărtat al minţii tot ce am văzut in ziua aceea, să ma concentrez asupra avionului ATR 72 pe care o să-l zbor de acum încolo urmand programul criminal de predare al instructorilor francezi. Dar adevărul este că nu am reusit să mă detaşez nicicum de o realitate absurda care mi se infatiseaza obsedant. Sunt colegi care încă mă mai întreabă la ce mă uit în gol pe fereastră şi le spun intr-o doara ca la cer să vad dacă plouă… “Bullshit” ar fi spus Mişu. Seara abia aştept să ajung în cameră ca să nu mai aud mereu aceeaşi întrebare: ”Până la urmă ce s-a întâmplat?”.

„S-a întâmplat” are un început în 2006, după ce am venit de la un show aerian organizat în Coreea, la care fusesem invitat sa evoluez. Am înteles ce înseamnă în ochii lumii o adevarată formaţie si am vrut să repun pe picioare şi în Romania o formaţie acrobată de 4 avioane. La vremea respectivă zburau numai 2 piloţi sportivi în Lotul National de Acrobaţie, eu şi Radu Cristea. Era inimaginabil ca un Lot Naţional să aibă numai 2 performeri, aşa că după Campionatul Naţional am selectat primii doi noi piloţi care să treacă pe Extra. Mişu Dobre şi George Rotaru au început să zboare cu mine în dublă comandă prin decembrie. Am făcut 3 ture de pistă cu fiecare, sincer irosind timpul, pentru că aşa cum le-am spus şi lor atunci, au făcut cele mai bune aterizări pe care le vazusem vreodată la Extra. Apoi i-am luat pe fiecare în cîte o zonă de acrobaţie. Gama elementară, pigmentată cu ceva figuri de airshow, cravate, rapide, vrie plată, nimic prea spectaculos. Când s-a dat jos din avion, Mişu s-a uitat neîncrezător la mine şi m-a întrebat cam câţi ani o să-i ia până o să ajungă să stăpânească avionul ăsta care se învârte aşa repede de-ţi mută capul din loc. Trei luni mai târziu, când m-am întors din Finlanda de la primul meu simulator de tip, după ce Misu si George au ieşit la simplă, Pompon (Alex Popovici) m-a rugat să fac o dublă cu ei să văd cum merg. La momentul respectiv vremea şi politica nu ţineau cu ei şi se zbura din an în paşte, dar cu toate astea cei doi aveau deja un airshow la activ. Am făcut o zonă cu Mişu care mi-a realiniat vertebrele şi când ne-am dat jos din avion, scilipirea din ochii lui mi-a arătat că între el şi acel avion se născuse o mare dragoste. O dragoste care în final avea să se termine tragic, ca orice iubire necondiţionată.

Mişu era născut pentru Extra. În 3 luni, deşi zburate mai mult pe apucate, învăţase să stăpânească avionul mai bine decit au învăţat alţii în ani. Cu două săptămâni înainte, îi explicam pe messenger care sunt comenzile de cravată, iar acum el îmi arăta figuri noi. Se juca pe cer prudent, dar agresiv. Căuta viteze, poziţii, calcula înălţimi după ce pierdea ore în sir pe YouTube vizionând filme cu campionii mondiali. În cantonamente mai venea seara pe la mine în cameră şi mă întreba ce părere am de cutare viteză sau cutare poziţie. Eu zburam mai mult după simţ, el îşi întregea talentul cu mii de calcule. Eu mă suiam în avion cu grijă pentru coloana mea chinuită de 7 ani de acrobaţie, el se ducea sus hotarât să stoarcă ultima picătură din avion. După ce îi ieşea fiecare figură, îi căuta poziţia ideală ca show-ul să-i iasă fluid şi spectaculos.

Cine a fost Mişu? Era parfumul PI dat din belsug inainte sa iesim in oras, era guma de mestecat Orbit, neaaparat verde, era cura de slăbire făcută cu cartofi prăjiţi şi pastramă de oaie, era paharul de Jack baut cu suc de mere, niciodată cu cola, era fonoteca Lotului când petreceam după fiecare airshow, era menuetul anti-ritm pe care-l dansa mereu cu Horea. A fost pilotul care şi-a depăşit instructorul din secunda în care s-a suit în avion. A fost omul care m-a făcut să-mi rod unghiile de nervi că nu am talentul lui dar a fost şi omul datorită căruia mai am unghii, aratându-mi că nu numai talentul ci şi transpiraţia la manşă mă vor face un pilot mai bun. Mereu îmi spunea ”Talentul te ajută să descoperi mai repede o figură, dar ca sa-ţi iasă la fiecare show trebuie să o munceşti Gogule”. A fost omul care a încântat milioane de spectatori. Da, milioane. La Seoul a evoluat în faţa a 2 milioane de oameni pe parcursul unei săptămâni. A convins zeci de copii să se apuce de zbor, după ce le-a arătat ce poate face un avion. A fost cel care a ţinut formaţia legată şi a pus zâmbetul pe faţa noastră atunci când eram gata să ne scoatem ochii. A fost omul care m-a rugat să-i fiu naş atunci cînd se va însura. În final a fost omul care şi-a luat ultimul prânz cu mine, care a dormit ultima dată în acelaşi pat cu mine şi care a murit auzindu-mi vocea pe frecvenţă. Mişu ESTE AVIATORUL care a scris o pagină de istorie a zborului românesc, dar scriind epilogul la această pagină mi-a lăsat sufletul gol şi ochii fără lacrimi.”

Incoming search terms:

• radu cristea pilot (18)
• frecventa avioane (1)
• george rotaru pilot cluj (1)