Servus, Iosca baci!

Ma uit tot mai des si mai curios la fotografiile vechi, cele din 1979, care sunt evident in culorile vremii, doar alb si negru, si amintirile incep sa curga asemenea imaginilor unui film vechi proiectat pe un ecran imens, asa cum se obisnuia vara la mine in sat cand era prea cald ca sa se proiecteze filmul in sala Caminului Cultural. Imi placea sa stau pe coama casei, spre disperarea lui taica-meu si groaza mamei, cu ochii spre albastrul cerului asteptand sa treaca vreun avion de pasageri caruia-i strigam cat ma tineau plamanii "Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor". Restul spectrului luminii albe, in acele vremuri, era doar in imaginatia noastra, flamanda de a cunoaste lumea zborului de afara , lume despre care auzisem doar fara prea mari sperante de a o si vedea, excursiile externe fiind doar ceva de domeniul visului si odata la doi ani. Faceam parte de putin timp, doar de cateva luni, dintr-o elita a aviatiei ultrausoare. (...)