Ffflop! A treia asimetrica ma sperie de-a binelea, e aproape doua treimi, pompez din greu, stabilizatorul a ramas lipit de intrados, s-a incurcat intre suspante, scutur cu disperare comanda, inima imi bate scrasnit, ca un rulment plin de nisip, cad si ma rotesc spre dreapta, in sfarsit se descurca, slava Domnului! Nu e de zburat, aici si acum e un cazan al Satanei, ochii roata rapid, trebuie sa dau urechi, unde o pun, marginea padurii e departe! Sunt iarasi aruncat in sus, am vreo 100 de metri sub mine, ma ridic in seleta si intind bratele catre suspantele liniei A. Nu apuc sa ating suspantele, cadere, jumatatea dreapta a aripii arata ciudat, e incretita, bordul de atac e armonica, aripa se roteste pe loc, compensez, nimic, trag mai tare, rotirea continua, simt cum cad, vria negativa ma seaca, timpul nu se mai dilata, nu pot gandi limpede, e prima data cand mi se intampla asta, trag comanda cu disperare, nu e bine, ma racaie un gand firav, rotirea inceteaza, ma simt tras de umeri spre inapoi, voalura a fugit in spate, sta aproape verticala, cu bordul de atac spre cer, m-am angajat, gandesc cu mare greutate, privesc in jos peste umar, ma ingrijoreaza inaltimea, de ce acum, nu ma pot abtine sa privesc, padurea se apropie, ma fascineaza imaginea de caleidoscop, vad o multime de detalii, dar nimic nu ramane pe retina si nu inteleg nimic din acele detalii. (...)