Prima simpla

Unul din cele mai importante momente din viata unui aviator, sau poate cel mai important, este prima simpla. Acel prim zbor, in care esti singur in cockpit si in care toate orele si decolarile avute inainte ti se desfasoara prin fata ochilor, parca ghidandu-te spre o aterizare reusita. Am stat de vorba cu Bianca, o proaspata planorista din Targu Mures, eleva a aeroclubului "Elie Carafoli", despre prima sa simpla.

- Cum a decurs prima ta simpla?
- Primele doua zboruri le-am facut de control (unul cu instructorul meu iar celalalt cu domnul Catalin Porumbu, celebrul planorist). Ambele zboruri au iesit bine. Apoi am primit ceva indicatii despre zborul in simpla comanda, mi s-a spus ca aeronava este mai usoara, se simte altfel in manevre, sa fiu precauta. Mi-au urat cu totii succes iar cablul a fost clansat. Dupa ce mi se aproba decolarea, firul de otel incepu sa ma traga din ce in ce mai repede, pana am simtit ca m-am desprins. Intr-adevar, planorul se simtea altfel in simpla. Dupa declansare, printre caraituri in statie se auzi: "foarte bun remorcajul!". Aceste vorbe mi-au adus zambetul pe buze, ma simteam in al 9-lea cer, singura pentru prima oara intr-un planor, la 300 de metri de sol.(...)
- Acum ce urmeaza sa faci, Bianca?
- Pana pe 15 septembrie sper sa adun suficiente starturi pentru ca in octombrie sa brevetez, caci incep scoala iar atunci va fi mai greu cu venitul pe aerodrom. Si bineinteles imi doresc sa ma perfectionez cu fiecare zbor.
- Asa sa faci, iti doresc mult succes in continuare, multa atentie in ceea ce faci si... celebra urare a pilotilor: Cer senin!