Aviaţia pe scurt

Orville Wright si Wilbur Wright au reusit primul zbor propulsat, controlat si mentinut, pilotat de un echipaj uman, cu un aparat mai greu decat aerul, pe 17 decembrie 1903. Orville a decolat primul, dar Wilbur a facut cel mai lung zbor dintre cele patru din acea zi, parcurcand 260 de metri intr-un timp de 59 de secunde. In 1908, dupa cinci ani de perfectionari asidue aduse aparatului si tehnicii de pilotaj, cei doi frati i-au uimit pe observatorii americani si europeni cu abilitatea lor de a se mentine in aer timp de mai bine de o ora, de a urca, vira si ateriza cu usurinta si gratia unei pasari.

 

Alberto Santos-Dumont este a treia persoana care a zburat cu o nava propulsata. Experimentat pilot de dirijabile, el a auzit de progresele fratilor Wright in 1904, in timpul vizitei in SUA. In anul 1906, Santos-Dumont face primul zbor european cu un aparat mai greu decat aerul, modelat dupa un zmeu celular. 

Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care elicele s-au oprit și avionul a aterizat.

Multe ziare din Franța, Statele Unite și Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie și aterizare. De atunci a fost scoasă în evidență și propagată ideea că Vuia a reușit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafață plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord”, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuși, au fost și mai există multe contradicții și dezbatere asupra definiției de primul aeroplan.

Henri Farman a incheiat primul zbor circular al Europei in anul 1908, castigand in continuare alte premii cu biplanul sau. Fabrica constructoare de avioane a lui Farman a contribuit la cresterea semnificativa a numarului de avioane in timpul primului razboi mondial. Constructorii de avioane din Franta, Germania, Anglia, SUA si Italia au fabricat in jur de 200.000 de aparate intre 1914 si 1918.

 

Louis-Charles Breguet si-a construit primul aparat de succes in 1909. El a dezvoltat bombardierul Breguet XIV si avionul de recunoastere utilizate de fortele franceze in primul razboi mondial si in anii ’20. Breguet XIV a devenit unul dintre celebrele avioane franceze de lupta. 

Glenn Curtiss a marit puterea mecanica a zborurilor. Constructor talentat de motoare, Curtiss a facut primmul sau zbor cu avionul in 1908, cand a implinit 30 de ani. in anul urma;tor a castigat doua premii de viteza la demonstratia aeriana internationala de la Reims, Franta, zburand cu circa 75 km/h. El a proiectat un avion care sa decoleze si sa aterizeze pe apa, iar biplanele Curtiss au fost primele care au executat operatiuni de pe puntea unei nave de razboi. Tot firma sa a construit prima aeronava (NC-4) care a traversat Oceanul Atlantic.

Aeronava Coandă-1910 a fost primul avion cu propulsie prin reacție din lume conceput, proiectat, construit, testat și pilotat de inginerul si inventatorul român Henri Coandă pe cand avea numai 24 de ani.

A fost expus de către acesta la cea de-al II-lea Salon Aeronautic din Paris, în noiembrie–decembrie 1910. Aparatul era unul de tip biplan cu două locuri, cu propulsor fără elice, cu turbină (suflanta centrifuga).

Structură

Avionul avea fuselajul de lemn, acoperit cu placaj subtire. Secțiunea fuselajului era triunghiular-rotunjită, având elementele de direcție situate în coada ce era de forma crucii Sfântului Andrei.

Dimensiunile aripilor erau inegale. Profilul aerodinamic a fost cel ales ca cel mai bun dintre cele testate. Pe intrados prezenta cutite aerodinamice ce canalizau curgerea aerului. Tren de aterizare avea două roți și câte o patină în față și în spate

Comandă, stabilitate și control

Centrul de greutate era plasat sus pentru facilitarea virajelor, iar aripa superioară era deformabilă elastic la capete pentru efectuarea de manevre laterale. Controlul direcției pe verticală și orizontală era dat de ampenajul în forma crucii Sf. Andrei, ce era comandat de două roți/volane manevrate din cabina pilotului.

Controlul era realizat prin intermediul a două volane diferențiale care mișcate simultan controlau directia sus-jos, iar acționate diferențial acționau direcția stânga-dreapta.

Propulsor

Propulsorul a fost denumit de Henri Coandă la vremea aceea turbopropulsor, era un motoreactor cu suflantă centrifugă și postcombustie, conform terminologiei actuale.