Abonare prin feed RSS Abonare prin feed email Urmează-ne pe Twitter Apasă Like pe Facebook Alătură-te grupului LinkedIn Devino prieten pe FlickrUrmează-ne pe YouTube

Despre noi

Acest site utilizeaza cookie-uri – AFLA MAI MULT


 

  • I.    Descriere

Proiectul pilotmagazin.ro a luat nastere acum 4 ani, dupa incheierea a trei ani de activitate a revistei tiparite cu acelasi nume.
Revista este dedicata oamenilor “cu aripi” si sporturilor extreme. Aici veti descoperi ca “a umbla cu capul in nori” nu este o simpla metafora, ci un mod incontestabil de a trai. Aici veti descoperi oameni care au facut din vise o pasiune si din pasiune o meserie. Pilot Magazin este cartea de vizita in care se regasesc toti iubitorii zborului, profesionisti, amatori sau simpli simpatizanti.

  • II.    Persoane implicate

Proiectul a fost inițiat de APPAUM (Asociatia Pilotilor si Proprietarilor de Aeronave Ultrausoare Motorizare din Romania – http://www.pilotmagazin.ro/appaum ), in 2007, si continuat de mine odata cu incheierea versiunii  tiparite.

  • III.    Scop

Scopul proiectului este acela de a insufla si altora pasiunea pentru zbor sau pur si simplu de a tine la curent pasionatii cu ultimele stiri din domeniu.

Anual participam la diverse manifestari aeronautice sau la conferinte de presa. Anul trecut am organizat, alaturi de APPAUM un miting de socializare la aerodromul Sirna, iar anul acesta am pornit un proiect de fotografiere a siturilor arheologice din aer, impreuna cu cei de la Muzeul National de Istorie a Romaniei. (http://pilotmagazin.ro/2011/10/istoria-din-aer-1-zbor-cu-giro-in-premiera-pentru-fotografierea-siturilor-arheologice-fotoreportaj/ ).

  • IV.    Feedback

Dupa primele luni ale existentei pilotmagazin.ro, de la 2.300 de reviste vandute s-a ajuns la un trafic de 10-11.000 cititori unici pe luna.

  •   Traficul inregistrat in ianuarie 2012

1 Despre noi

  •  Traficul inregistrat in medie pe zi

2 Despre noi

  •  Evolutia siteului din 2010 pana in prezent

3 Despre noi

Pagina de facebook a noastra ocupa un loc destul de important, aducand circa 40% din traficul zilnic al siteului.

  •    Oportunități de promovare pentru diverse companii

Alăturându-se proiectului, anumite branduri sau companii se pot promova prin intermediul acestuia astfel:
•    Apărând ca parteneri/sponsori ai proiectului pe toate materialele generate de acesta: articole, expoziții foto si pe siteul propriu-zis.
•    Prin sponsorizarea unui zbor pentru un concurs prin intermediul blogului, site-ului propriu și rețelelor de socializare, Twitter, Facebook, YouTube, Google Plus.
•    Prin adăugarea unui sticker pe avionul cu care zburăm. Afisul ar fi prezent în timpul zborurilor și, zburând la inaltimi joase ar putea stârni curiozitatea și interesul celor aflați la sol.
•    Prin realizarea unor campanii de fotografiere din zbor a unei locații a brandului/brandurilor sponsor

  • Publicitate in Pilot Magazin

Va punem la dispozitie o serie de bannere ce pot fi inserate in anumite locuri pe siteul nostru. Acestea apar atat pe pagina principala cat si in interiorul articolelor. Pentru detalii ne puteti contacta la adresa de email [email protected].

 

Articole semnificative:

 

 

 

Asteptăm ca şi voi, cititorii noştri să ne trimiteţi păreri, informaţii, poveşti de zbor la noua noastră adresă: [email protected]
Cer Senin !

Echipa Pilot Magazin este alcătuită din :

330507 266542173363494 100000231391568 1035253 325608 o 300x200 Despre noi

Radu Sebastian ( Redactor si administrator) :

Cine sunt? Pai, un tanar de 23 de ierni, care ii minte pe toti ca are 1.70 cand de fapt are 1.68. Ma pasioneaza tot ce tine de aviatie, calatorii mai neconventionale (deci nu, nu mi-ar placea sa ma pozez langa Turnul din Pisa, mai degraba as merge in Nepal) si fotografie, pentru ca o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte. Consider ca  majoritatea oamenilor alearga toata viata in cautarea identitatii. Putini sunt cei care fac ceea ce le place. Eu unul ma numar printre cei impliniti, care si-au gasit identitatea.

Am vazut lumina zilei…mai bine zis a noptii pe 17 ianuarie 1990, la ora 12.30. Rodul iubirii dintre o profesoara de muzica si un colonel MAPN, care dupa nasterea mea si-a luat lumea in cap si m-a lasat sa cresc cu mama, bunica si bunicul meu (Dumnezeu sa il ierte!). M-am nascut la sebi3 193x300 Despre noiMaternitatea Polizu si am copilarit in Orasul Bragadiru, unde locuiesc si acum dealtfel.

Primul eveniment semnificativ al vietii mele a fost botezul. Asta s-a intamplat in Iunie, vara aceluiasi an, cand au venit minerii la Bucuresti. Petrecerea de dupa evenimentul crestinarii mele, “Dadu Besi”, cum m-am prezentat pana pe la varsta de trei ani, a avut loc la restaurantul Capsa. Invitatii au dansat pe sub mese, ferindu-se de sticlele incendiare care spargeau geamurile cladirii. Revolutionar de mic, ce sa mai!

Pe la vreo 3 ani mama a inceput sa ma ia cu ea la scoala. La vremea aia credeam in existenta extraterestrilor si incercam sa ii conving pe copiii unde mama avea ore ca am dreptate. Nu prea reuseam insa. Tot in aceasta perioada, am inceput sa invat literele, apoi cifrele, iar la putin timp dupa am pornit lecturarea povestilor fratilor Grimm. Cartea o mai am si acum, roasa de trecerea anilor in biblioteca, obiect de mobilier care gazduieste si microscopul furat din laboratorul de biologie in clasa a 8-a.

Un an mai tarziu, avand o pianina acasa, am fost asezat in fata ei. De la  Do-Re-Mi-Fa-Sol-La-Si-Do am ajuns sa cant Beethoven si Mozzart. Am omis sa spun un lucru. Ocupatiile mele intelectuale ma tineau departe de socializarea de pe strada, cu baietii de varsta mea. Singurul cu care interactionam era vecinul meu Gabi. Am mai avut o tentativa de a construi un castel de nisip cu Alex, insa acesta mi-a turnat o galeata de nisip in cap. Sincer nu mai imi amintesc de ce. Cand nu cantam la pian sau citeam, ieseam in curte si demontam aparatura electronica veche sau imi construiam fel si fel de masinute din lemn. La un moment dat, inspirat de niste desene animate vazute la televizor, mi-am construit un cort in gradina din spate. Petrecand zilele in el, am facut pneumonie din cauza ca dormeam pe pamantul rece. Erau patru bete si un pres, la ce va gandeati?

Tot in aceasta perioada imi gaseam fel si fel de animale de companie. De la melci, ciori, porumbei, serpi, soparle la…pui de gaina! Inca imi este mila cand imi amintesc de puiul pe care il aveam la 6 ani si se tinea dupa mine la fiecare pas. Uneori il luam in san. Fiind vara, de la caldura a facut paduchi. Ca sa nu iau si eu, bunica-mea l-a dat cu gaz lampant. Saracul nu a apucat sa creasca insa, caci nu am fost atent si l-am prins in usa de la intrare. Cred ca daca apuca sa creasca urma sa ii iau o lesa…

Gradinita nu am facut. Ar fi trebuit, eram inscris la Lipatti, la gradinita liceului de muzica. Eram insa atat de bolnavicios, mai tot timpul racit, incat prindeam cateva zile pe luna de scoala. Nu m-a dezavantajat insa, caci, cand am ajuns in clasa intai oricum stiam sa scriu cu litere de tipar si sa citesc. Primul an l-am facut la muzica, la George Enescu.

In clasa a doua m-am inscris insa la Cervantes, sa invat spaniola. Imi placea mie cum suna si mi-am zis ca pot face muzica in paralel, fara probleme. Prima nota luata in noua scoala a fost un insuficient la matematica. Invatatoarea era mai exigenta, spre deosebire de Enescu unde accentul se punea pe cantatul la pian, vioara sau alte instrumente muzicale. Din ce mi-o amintesc pe doamna Boaja, invatatoarea mea din clasele II-IV, era cel mai apreciat dascal din scoala. Exigenta, o interesau materiile de baza, cum ar fi matematica sau romana, astfel incat la orele de sport noi invatam tabla inmultirii in timp ce faceam fandari.

Dupa clasele primare a urmat gimnaziul. Tot in Cervantes. Desi imi era teama, trecerea de la un dascal pentru toate materiile la 12 dascali nu a fost atat de rea cum ma asteptam. Aici am inceput sa ma maturizez. Am renuntat si la muzica, prin clasa a V-a.

Imi amintesc ca eram prin clasa a 7-a cand, alaturi de alti doi colegi, am invatat programul celor care aduceau “cornul si laptele”. Noi nu primeam, li se dadeau doar celor din clasele I-IV.  Cand masina lasa lazile la intrarea in institutie, noi pandeam momentul si pana sa fie luate, sterpeleam cateva cornuri si cutii de lapte. Pana intr-o zi cand, una dintre femeile de serviciu s-a prins de manevra noastra si ne-a fugarit prin scoala, aruncand cu ce nimerea dupa noi. Tot in clasa a 7-a am ramas corijent pe vara la mate, iar toata vacanta am mers la pregatire. Nu mi-a facut rau insa, am luat corijenta cu nota opt! Cand nu invatam ma plimbam cu bicicleta 10-20, chiar si cate 30 de kilometri.

In clasa a 8-a, pentru ca fitele din scoala, fiind una cu pretentii, se “agravau”, am hotarat sa fac liceul in alta parte. Am luat examenul de Capacitate si m-am inscris in Socolescu, liceu cu profil de arhitectura si lucrari publice. Eram clasa 9i, cu profilul “desenator tehnic”. Exceptand o betie din clasa a 10-a, cei patru ani de liceu au fost destul de linistiti, chiar plictisitori. In clasa a 11-a diriginta ma trimitea la olimpiadele de desen, iar in clasa a XII plecam de la ultimele ore la meditatii. Mergeam de multe ori cu bicicleta din Bragadiru la Gara de Nord, unde aveam scoala, iar dupa ore de la Gara in Drumul Taberei, la pregatire. Drumul cu bicicleta ma relaxa mult.

Tot in clasa a 12-a s-a declansat si pasiunea mea pentru avioane.Chiar in ultima zi din vacanta de vara, inainte de a incepe anul Bacalaureatului, am avut ocazia sa fac un zbor cu Dragos Gheorghe, cu motodeltaplanul. M-am indragostit irecuperabil de acest sport si cu toate ca aveam un an greu, mergeam la Clinceni cat de des puteam.

20012009004 300x225 Despre noi

In clasa a XII-a, tragand cu un ochi in catalogyahoo smiley Despre noi

Am luat Bac-ul fara probleme. Mint! La sport m-am chinuit mai mult decat la orice alta materie. Aveam printre probe sa sar capra (ceea ce cu greu am reusit) si sa fac cateva manevre fotbalistice (ceea ce nu facusem niciodata in cei 18 ani de existenta, caci nu ma pasionase). M-am descurcat insa.

Unde sa ma inscriu? La ce facultate? Urmand sfaturile dirigintei mi-am depus dosarul la UTCB- Instalatii de Constructii.

Dupa ce am terminat cu tot calvarul, am plecat pe santierul arheologic cu amicul meu Flavius, in colaborare cu Muzeul de Istorie. Jobul era placut, caci dadeam chiar instructiuni altora unde sa sape pentru noi. Treaba cu muzeul incepuse de prin clasa a 10-a cand, manat de acelasi Flavius, am inceput sa mergem la evenimentele lor, ba chiar am urmat un mic curs de ghid. Astfel, de fiecare data cand se organiza Noaptea Muzeelor, noi, imbracati in diverse costumatii vechi eram ghizi pentru zecile de oameni ce treceau pragul Institutiei. In aceeasi vara am aflat de existenta revistei Pilot Magazin si m-am hotarat sa le trimit un articol despre primul meu zbor. Mai tarziu, am fost contactat spre a colabora ca redactor in cadrul publicatiei.

Anul universitar a inceput iar timpul meu se impartea intre facultate, o iubita aparuta pe internet cu care incepusem sa ma vad tot mai des ( relatie care a durat doi ani) si…revista. Usor usor am constatat ca am o inclinatie destul de mare spre scrisul despre avioane si zbor, iar la sesiunea din iarna am luat o hotarare radicala: Renunt la Instalatii si ma inscriu la Jurnalism.

Dupa ce s-a terminat primul an universitar mi-am depus dosarul la noua facultate. In aceeasi vara, am aflat ca revista avea sa inchida, din motive financiare lesne de inteles. La aflarea vestii, m-am simtit de parca am picat cu avionul in gol 10.000 de metri. Tocmai acum cand incepusem sa fac ce imi place si imi descoperisem adevarata vocatie? Noroc ca publicatia avea si un domeniu pe internet, pe care m-am hotarat sa-l administrez de unul singur si sa continui traditia. Nu vreau insa sa fiu nerecunoscator, mai am colaboratori care mai imi trimit articole, dar si ajutoare de nadejde.

In vara dintre Instalatii si Jurnalism, avand o mandrie de scuter (pe care intre timp mi l-au furat) si ceva timp liber, m-am gandit sa vad si ce inseamna sa livrezi pizza cu mopedul. Am facut asta trei saptamani, care nu mi-au stricat. Am invatat mai bine orasul, am capatat mai multa experienta la mersul cu scuterul si…la final, tragand linie, am ramas cu 400 de lei in buzunar. Decat deloc…e bine si asa!

Anul trecut am reusit sa urc si sa zbor cu un avion de acrobatie (moment pe care mi l-am dorit de cand am fost la primele mitinguri), am sarit cu parasuta, am dat startul unui proiect alaturi de Muzeul National de Istorie pentru fotografierea siturilor arheologice din aer si multe altele.

Si ca sa vedeti cum este viata…oricate am facut, simt ca as fi suma celor doi parinti ai mei: de la mama mostenesc pasiunea pentru arta, scris si  lectura iar de la tata pasiunea pentru domeniul militar. Nu ma intelegeti insa gresit. Nu imi pare nici o secunda rau ca nu l-am intalnit niciodata pe cel fara a carui contributie nu m-as fi nascut. Viata mea a fost frumoasa si fara, m-am descurcat si ma descurc cu mama si bunica carora le multumesc pentru educatia primita.

Ce este Pilot Magazin pentru mine? Este modalitatea mea de a fi aproape de aviatie si de a le insufla si altora pasiunea pentru acest domeniu deosebit.

Unde ma vad peste cinci ani? Cu facultatea si masterul terminate, un jurnalist sper eu de succes. Licenta de pilot avion obtinuta si cu multe ore de zbor la activ. Seara insa,   la aceeasi masa, scriind pe acest site, pentru un public de 50 de ori mai numeros decat acum.

 

 

PS: Avem pentru voi mai multe opţiuni de abonare la site (prin RSS, email, Twitter, Facebook, LinkedIn, Flickr, YouTube):

rss Despre noi email Despre noi twitter Despre noi facebook Despre noi linkedin Despre noi flickr Despre noiyoutube Despre noi

Incoming search terms:

Comentarii (22)

Feed RSS pentru comentarii

  1. Daniel spune:

    Sa inteleg ca ati renuntat la editia tiparita a revistei?

  2. Mihai ANDREI spune:

    De cand nu a mai aparut revista, aveti un singur comentariu la acest subiect,… mai adaug eu unul azi, 11 noiembrie 2010,….
    - Nu trebuia sa desfiintati revista!
    Revistele on-line nu sunt o “dezvoltare”.

    Personal va urez succes!,… dar atat!

  3. Viorel spune:

    Revistele tipărite au farmecul lor aparte
    Poate veți reveni și la formatul tipărit?
    Sper să am din nou posibilitatea să vă cumpăr de la chioșc dar orice veți hotărî eu vă urez succes!

  4. Sebi spune:

    Intr-adevar au farmecul lor aparte. Multumim pentru sustinere, pentru faptul ca ne urmariti si in noul format. Ramane de vazut in ce masura vom reveni la chiosc sau nu.

    Cer senin !

  5. Popa Dumitru spune:

    Super site-ul dumneavostra !

    Sper ca in viitorul apropiat sa gazduiti si o rubrica pentru parapante radio-comandate (cu sau fara motor)

    Mult succes !

  6. dupa unii analisti de la cea mai inalta institutie a statului aflam ca viitorul este al publicatiilor online ,asa ca ,de ce nu si pentru voi?
    sunt un fost zburator ,dar nu nostalgic ,am inteles ca exista un interval de timp pentru orice activitate,al meu pentru zbor s-a terminat la 43 de ani ,cam tot atat ca pentru luptatorii din legiunile romane.
    va doresc un An Nou bun si multa bafta .

  7. Nicu spune:

    Sunt un fost planorist din Ploiesti. Am practicat acest sport, demult chiar foarte demult, ba chiar cu rezultate, zic eu foarte bune. Exemplu, zbor de distanta Strjnic Braila, care constitua proba de distanta de 150 km si peste 6 ore de zbor termic, inregistrate pe barograf si trecute in carnetul de zbor. Am obtinut “C de argint”, in posesia caruia nu am intrat niciodata. Desi au trecut atitia ani, dorinta zborului fara motor a ramas vie in sufletul meu. Mai recent am imbratisat parapanta si sper sa pot atinge, macar citeva din succesele obtinute atunci. Va fi greu, dar nu imposibil. Acum la final as vrea sa va rog ceva. Dati va rog pe site si istoricul aeroclubului sportiv din Strejnic, Ploiesti, multi fosti sportivi ploiesteni s-ar bucura de aduceri aminte. Cu respect Nicu.

  8. Armanu Marius spune:

    Pacat ca s-a renuntat la forma tiparita. Sustin parerea celor care au afirmat ca revista este in picaj. Atunci cand eram cu totii bucurosi ca avem o revista de aviatie care include si aviatia usoara si ultrausoara…. la putin timp a disparut in virtual. Pacat!!! Oricum admirabil pentru ce-i care au initiat-o, si dezonorant pentru aviatorii care n-au cumparat revista, pentru ca nefiind cumparata, revista nu se poate sustine singura.. dupa parerea mea. Cer senin !

  9. rsss spune:

    Ideea “online” mi se pare buna si :moderna , facila si de viitor. Va urez multmult suces.
    Am urcat in planor prima data in 1954 22 mai.Am brevetat motorul la STRESNIC.
    MULTA POFTA DE SCRIS

  10. deiac cornel spune:

    am revistele incepand cu nr.7 pana la 26 inclusiv,imi pare rau ca nu mai apare,dar totusi ma bucur ca o citesc online.bafta.

  11. Sebi spune:

    Multumim pentru ca ne urmariti!

  12. Nicu spune:

    Ziua de 23 iulie 2011 la Sirna, a fost o zi foarte deosebita pentru mine.In aceasta zi, tinarul Sebastian,redactor la revista Pilot Magazin,la rugamintea mea de a-mi prezenta pe cineva cu care sa fac un zbor cu planorul, m-a dus in fata unui barbat virsnic,inalt, cu figura placuta arsa de soare,vorba blajina si ochi patrunzatori.Am intins mina si m-am prezentat.La rindul sau mi-a strins mina si a spus,”Mami.” Haideti domnule am exclamat eu rizind,vreau sa va cunosc numele adevarat.Bine zice… Mihaita Nicolae ma cheama.Pentru moment am ramas foarte surprins, acest nume imi era cunoscut, ba chiar foarte cunoscut.Cu multi ani in urma, instructorii mei de planorism din Strejnic, pronuntau foarte des acest nume.Discutau intre ei cam asa.”Mihaita si Finescu au zburat in curenti de Unda lunga,sau, Mihaita a facut un triungi de viteza de 300 km.” In concluzie, inca de la acea data era foarte cunoscut.Pentru mine, a trebuit sa treaca 46 de ani, ca sa-l cunosc personal.Acum pot sa spun ca intradevar este o persoana remarcabila.Cu respest domnule “Mami”,am inteles ca asa vrei sa-ti spun.Sper sa zburam inpreuna.O zi buna. Nicu

  13. Sebi spune:

    Va mai asteptam pe la noi, sa faceti si un zbor cu “Mami”

  14. Azi v-am descoperit si eu. Felicitari!

  15. Jorge spune:

    Ziua de 23 iulie 2011 la Sirna, a fost o zi foarte deosebita pentru mine.In aceasta zi, tinarul Sebastian,redactor la revista Pilot Magazin,la rugamintea mea de a-mi prezenta pe cineva cu care sa fac un zbor cu planorul, m-a dus in fata unui barbat virsnic,inalt, cu figura placuta arsa de soare,vorba blajina si ochi patrunzatori.Am intins mina si m-am prezentat.La rindul sau mi-a strins mina si a spus,”Mami.” Haideti domnule am exclamat eu rizind,vreau sa va cunosc numele adevarat.Bine zice… Mihaita Nicolae ma cheama.Pentru moment am ramas foarte surprins, acest nume imi era cunoscut, ba chiar foarte cunoscut.Cu multi ani in urma, instructorii mei de planorism din Strejnic, pronuntau foarte des acest nume.Discutau intre ei cam asa.”Mihaita si Finescu au zburat in curenti de Unda lunga,sau, Mihaita a facut un triungi de viteza de 300 km.” In concluzie, inca de la acea data era foarte cunoscut.Pentru mine, a trebuit sa treaca 46 de ani, ca sa-l cunosc personal.Acum pot sa spun ca intradevar este o persoana remarcabila.Cu respest domnule “Mami”,am inteles ca asa vrei sa-ti spun.Sper sa zburam inpreuna.O zi buna. Nicu
    +1

  16. cicerone spune:

    Am avut o industrie aviatică la zi până în 45. Se construia helicopteru mai trebuia cam 1 an. Cuplul eliciei era făcut la Braşov. suficient. trebuie găsite documentarele să le adunăm pentru reconstituirea istoriei.

  17. C.C.C. spune:

    Am facut un pic de deltaplanism in Iasi prin anii ’90 cand eram la liceu…Am participat la cursuri,am dat examen…am iesit de cateva ori pe teren…Am cunoscut niste oameni minunati atunci.Erau resurse minime dar un entuziasm maxim…Au venit vremurile care le stim si am renuntat…E visul meu sa zbor…Nu am renuntat la acest vis…Aveti un site minunat.Ma bucur ca l-am descoperit !

  18. Roberta spune:

    Art fi o idee foarte buna sa reveniti la reviste tiparite.Chiar au farmecul lor aparte.E pur si simplu altfel cand ai revista in mana,o citesti,imaginile sunt altfel.Sper sa va mai ganditi.Indiferent de decizie eu va urez succes in continuare !

  19. Cornell spune:

    Pot să spun că sant proprietarul unei familii căreia îi place la nebunie să zboare , cu orice numai să fie în aer ! Începând de la fiul meu de doar 13 anisori , ce zboară singur cu parapanta de la 12 anisori (da de la 12 anisori să nu fie cu mirare ) e un filmuleţ pe youtube cu decolare şi aterizare , se numeşte : Parapantist la numai 13 anisori si continuând cu fiul cel mare de 17 ani elev pilot , aeroclubul României Arad , cu licienta parapanta si doi nepoti parapantisti . Toti vă urăm zboruri frumoase şi viata lungă revistei PILOT MAGAZIN !!!

  20. Liviu Pescaru spune:

    Domnule Radu Sebastian,
    ….apreciaez si admir eforturile dumneavoastra pentru infiintarea, intretinerea si promovarea acestei pagini de internet….cu un scop atit de nobil…… promovarea zborului…!!!
    Frumos…si mult cer senin……!!!
    Liviu Pescaru
    Aviator.

  21. Daniel Niculescu spune:

    Da, trebuie sa recunosc ca revista cand era era ceva frumos, ceva care te facea macar sa crezi ca posibilitatea de a zbura e mai aproape de tine. Si asta era ceva deosebit. Sunteti niste oameni frumosi, din pacate intr-o lume urata zic eu. Si de ce, fiindca ca la fel ca si in automobilismul sporitv ( de unde provin eu ) si aici in aviatie nimic nu se misca fara bani si din pacate fara sume mari. Indraznesc sa scriu aici poate intalnesc oameni cu mai multa experienta in “zborul romanesc” si care m-a pot indruma putin. Eu am un handicap si nu pot indoi piciorul drept din genunchi, si din cauza asta sunt un fel de paria. Desi fizic pot sunt usor dat la o parte de medici pe motiv ca nu pot. Conduc autoturism si desi este adaptat asa cum zice legea pentru mine il conduc totusi normal, ba mai mult am si alergat la curse fara sa folosesc dispozitivul. Am zburat o data ( si nu am mai avut ocazia de atunci ) in dubla cu un Cessna fara probleme. Problema e cum pot obtine licenta de zbor PPL pentru ultausoare, in situatia mea la medici ma refer. Cineva m-a indrumat “afara’ si am vazut ca sunt mai permisivi decit cei de aici care zic eu sunt tare “incuiati”. Al doi-lea lucru este poti obtine licenta pe avionul tau? gasesc ca e mult mai ieftin sa construiesc un ultausor, de 2 locuri si sa fac scolarizarea pe el decit sa platesc acest lucru altora vreo 6000 de euro pe care nu-i am. Apoi certificarea unui ultrausor nu e cumva mai scumpa ca aparatul in sine? Nu cumva birocratia si hartiile costa mai mult ca avionul? Poate imi poate spune cineva care stie. Nu de alta dar la veniturile mele reduse ca si ale altor iubitori de zbor nu am nici o sansa nici in 2000 de ani sa platesc asa taxe. Sincer gasesc ca e mult mai ieftin sa faci un avion decat sa platesti taxe pentru el. Iar ce-a dea doua problema este: Cum poti sa mai zbori cumva cu altcineva ( in dubla ) la un pret rezonabil. Asta daca e posibil. Va multumesc mult ca v-ati pierdut timpul cu mine, iar daca cineva care stie cum stau lucrurile mi-ar scrie si mie un e-mail in care sa m-a lamureasca putin as fi recunoscator. La final va felicit pentru ca existati, si asa ar fi corect sa nu fie discriminare ( medicala ) si cerul sa fie deschis pentru toti. Happy landings tutoror! Chiar de e macar in Sturmovik 1946 sau FSX, dar mai ales celor ce au privilegiul sa o faca pe real!

Lasă un comentariu




Dacă doriți o imagine atașată acestui comentariu, obțineți un gravatar.


zbor-de-agrement