In anul 1932 inginerul german Ernst Zindel incepea proiectarea avionului „Junkers 52“, in uzina de la Dessau.
Acesta era echipat cu trei motoare cu elice „BMW 132 T”, de 715 cp fiecare, viteza de croaziera era de 211 km/h, altitudinea maxima de 5490 m, autonomia de 870 km, lungimea de 18,90 m, anvergura aripilor de 29,25 m, iar capacitatea de transport de 18-12 calatori si 3 membri ai echipajului. A fost utilizat de „Lufthansa” si „Swissair”, dar si ca avion militar, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Ultimul tip de avion de calatori, dinainte de 1940, a fost cel italian „Savoia Marchetii SM 81“. Acesta a 
zburat pentru prima data la 8 februarie 1935, avandu-l la mansa pe pilotul de incercare Adriano Bacula.
Acest avion era echipat cu trei motoare cu elice, de diferite tipuri: „Piaggio PX RC 15″, „Alfa-Romeo 125 RC 35″, „Gnome-Rhone 14 K”, puterea era de 670 cp fiecare, viteza de croaziera de 260 km/h, altitudinea maxima 7.000 m, autonomia 2.000 km, lungimea 18,3 m, anvergura aripilor 24 m, si capacitatea de transport cca 15 calatori si 6 membri ai echipajului. A fost folosit si ca avion de lupta.
Cu aceste tipuri de avioane prezentate, se inaugureaza, in anii 30′, primele linii regulate de transport aerian de calatori. Tot acum este si perioada cand sunt infiintate primele companii aeriene: United Airlines, Panam, TWA, etc.in SUA, „Aeroflot” in URSS, „Air France”, „ Lufthansa”, „Qantas”, „Imperial Airways ltd”, „British Airways ltd”, „LARES”, etc. Cu exceptia URSS, in toate celelalte cazuri era vorba de companii private.
Desi transportul de calatori cu avionul se dezvolta, totusi capacitatea mica a primelor avioane (15-20 locuri), dar si pretul destul de ridicat al biletelor, fac ca tot vaporul si trenul sa ramana, pana la aparitia aviatiei cu reactie, principalele mijloace de transport pentru calatori.
In privinta infrastructurii de transport aerian, sunt infiintate noi aeroporturi (desi cu o infrastructura primitiva- piste inerbate) si se pun la punct si primele sisteme de dirijare a traficului aerian. Se utilizeaza orientarea dupa stele, dar avioanele incep sa fie dotate si cu statii radio („telegrafia fara fir”). Un alt instrument radio-electric, pentru dirijarea traficului aerian, folosit atunci, este „goniometru”.
Radarul, inventat in 1935 de britanicul Robert Watson Watt, incepe sa fie folosit, pe scara larga, in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
In privinta organizarii, companiile de transport aerian erau de obicei private, statul administrand infrastructura de transport aerian (aeroporturi si centre de control a traficului aerian).
La sfarsitul perioadei interbelice, desi nimeni nu prevedea inca avantul extraordinar pe care-l va lua aviatia dupa 1954, avionul isi face simtita din ce in ce mai mult prezenta pe Glob.
Dezvoltarea aviatiei in perioada interbelica a impus si elaborarea unor regulamente si acorduri intre tari, pentru reglementarea traficului aerian: „Conventia de la Haga“, in 1919, si „Conventia de la Varsovia”, incheiata in 1929.
Incoming search terms:
Mesaje asemănătoare:
Autorul acestui articol: Sebi. Vezi profilul complet.
