Constructia acestui mic si rapid acrobat a inceput pe la mijlocul lui 2001, la initiativa inginerului Paul Iscold. Un an mai tarziu, in 2002, el a cooptat si cativa studenti de la facultatea de inginerie aerospatiala din Brazilia.
Realizarea unui astfel de avion este dificila. Ma refer la constructia unui prototip: Nu exista matrite iar totul se face de la 0. Desigur, cu exceptia anumitor “tipare” ce de multe ori sunt respectate, asta daca nu ai o idee mai buna pentru a inlocui o anumita componenta.
Constructorii lui CEA 309 au ales sa realizeze structura aeronavei din tuburi de otel presurizate cu azot, pentru a evita coroziunea si implicit aparitia unor fisuri. In rest, brazilianul este realizat din lemn si materiale compozite. Intregul ansamblu este ridicat la cer de un Lycoming AEIO-360-AE1 de 200 cai putere si 139 kgf (kilograme forta). Acelasi motor se gaseste si pe Cristen Eeagle II, alt avion de acrobatie. Puterea Lycomingului este transmisa catre bipala Hartzel, cu pas variabil. Aceasta il poate propulsa cu 397 kmh in palier si il face sa urce cu 13.5 ms la putere maxima, respectiv 9 ms la 75% din puterea motorului.
Pentru ca e avion de acrobatie, trebuie sa reziste la G-uri. CEA 309 rezista cu brio la +- 11G. Oare rezista si pilotul? Apropo de el, proiectantii au conceput palonierele astfel incat picioarele pilotului sa fie mai sus decat sezutul, facilitand astfel rezistenta la acceleratiile din timpul manevrelor acrobatice.